“Femeile sunt creaturi menite sa fie iubite, nu intelese!”-Oscar Wilde

Citatul asta curgea la mine pe FB, postat de nu conteaza cine. Ca, stiti voi, oamenii din ziua de azi sunt filozofi cu totii, tot cauta si cauta in putul gandirii lor profunde si scot nestemata, poate zisa anterior si de altii, dar ei nu au cunostinta, poate nezisa niciodata si adusa acum pentru prima oara la lumina, spre a-i intelepti si pe altii care nu au timp de scotoceala. Asta e o categorie.

O alta categorie e formata din cei care n-au chef sa foreze in strafundurile mintii lor si iau de-a gata zisele altora, in citate sau nu. Cum e cazul cu pricina, de l-am mentionat la inceput.

Acuma lasand la o parte nevoia noastra de a ne face auziti, chiar si pe fb, ma intreb daca nu cumva, prin ceea ce postam, nu ne dam singuri/singure cu firma-n cap. Ca eu, de crezut cred in intelepciunea inaintasilor, numai ca parca am pretentii mari si de la fartatii si suratele din zilele noastre.

De ce zic asta. Eu, una, ca femeie, nu pot spune ca sunt de acord cu zicerea asta a lui Oscar Wilde. El, adica barbatul din el, dupa ce a avut de-a face cu neintelesul feminin, a concluzionat ca e mai simplu sa iei femeia ca pe o suma de senzatii si sentimente si doar atat, ca ele oricum, saracele femei, in vremea lui Wilde, nu prea aveau drept de zis mare lucru in societate. So, li se recunosteau cu totul alte calitati care spuneau mai multe in alcov decat in fata tribunei. Si stiau sa foloseasca vorba iscusita ca sa induca stari si sa inoculeze idei acolo unde era nevoie. La un tete-a-tete, cu usile inchise.
Continue reading →