E vorba de mirositoarea iarba Henna de Egipt, pe care o foloseam cu multa indemanare in timpul facultatii si care dadea de fiecare data rezultate minunate. Ce-i drept, atunci era mai usor de aplicat, tinand cont ca parul meu era mult mai scurt decat acum, adica avea cam 5-7 cm. Eram un fel de tunsulici-ciufulici.

Acuma, deh, mamica si nevasta, mi-am lasat si eu pletele curgatoare ca-n poveste si m-am pricopsit, pe ici-colo si cu niscaiva semne de intelepciune capilara, care nu prea dau bine asa la un ochi aruncat in oglinda.

Se impunea musai colorarea lor si, in acelasi timp, revitalizarea grabnica a intregului par, trecut si el dupa sarcina prin diverse transformari si devitaminizari.

Asa ca m-am hotarat sa-l pictez cu ceva mai natural, chiar daca asta insemna sa ma chinui niste ore bune cu iarba in cap, mirosind toata a fan, sub atenta supraveghere a fiica-mii , careia nu-i scapa niciun gest, nicio miscare, nici pupicii dati lui taica-su, ca imediat se prezinta sa vada ea ce si cum. Ehee..despre pupici si gelozii de pitici intr-o postare ce va veni.
Continue reading →