Martie cu miros de zambile si de copii dragi

zambileCand in casa iti miroase a primavara proaspata, desi inca baba Dochia se mai scutura de cojoacele-i multe, nu poti decat sa te opresti o secunda, doua, trei, sa iti umpli sufletul de mireasma si sa-ti bucuri urechile cu chicotelile lor.

Da, ale lor, ale dragilor, pe varste, incepand cu unul mic, inca plin de semnele varicelei, dar cu un botic asa umed si pupacios incat simti cum fiecare particica din el devine fiecare particica din tine.
Si continuand cu o mandra cosanzeana, mai scumpa la pupaceala, nu demult rontaita si ea cum se cuvine pe toate partile bebelusesti, molcute, mirosinde a pui de noi, de noi doi.

La multi ani, dragi mamici!
Sa aveti o primavara plina de iubire!

sursa foto

Ce se ascunde in spatele unei mamici fericite (I)

Beautiful mother silhouette with her children. Card of Happy MotMda, dupa atatea si atatea postari, cugetari, trairi intense si de durata, rasete, emotii sufocatoare de-a binelea, aventuri printre jucarii si prin casa, pupaceli, lacrimi si imbratisari fierbinti, dupa un noian de zguduieli interioare care te-au daramat si apoi te-au recladit ca sa renasti mama, sa dam din casa si sa povestim si despre partea mai putin placuta a mamicitiei . Si daca randul ne permite, intr-o postare viitoare, si a taticitiei.

Acum, vrei nu vrei, ai un job full time la corporatia de acasa. Zi si noapte. Da, si in noaptea de Revelion, cand toata lumea petrece, si in ziua de Pasti, cand tot omul ar vrea sa-si mai linisteasca sufletul.
De fapt, nopti nu prea mai ai, ca ele se cheama tot zile. Atata ca nu-i lumina afara.

Bucataria, stii tu, locul ala in care intrai doar sa mai pui o farfurie in masina de spalat, a devenit leaganul vietii tale. Mai ceva ca un indragostit disperat si posesiv. Nu te lasa nicio secunda sa pleci, te tine captiva mare parte a timpului tau, ala cand nu ai de schimbat scutece, de plimbat copiii, de jucat cu ei, de adormit, de spalat, de facut cumparaturi etc. Chiar ?! Cand naiba apucam sa le facem pe toate ?!!

Casa ta, in care odinioara praful lenevea in tihna pana sosea pamatuful peste el, cam o data pe saptamana, azi il gazduieste ciufulit, starnit, involburat si imprastiat peste tot alaturi de jucarii, frimituri, sosete scoase din picioarele incinse de atata joaca, cutii, sticle, oale, linguri de lemn, ghete si tot ce pare interesant mai ales copilului cel mic, descoperitor de lume, de viata. Si de ustensile cu care se mananca ea. Cel care pentru o mai buna cunoastere a lucrurilor, le aduce pe toate in mijlocul casei si le studiaza cu atentie.
In aste conditii, ce rol iti revine tie? Pai in afara de a-ti sclipi ochii si inima privindu-ti vlastarele, mai incerci si niste senzatii extreme asa, gen fir-ar sa fie de treaba!…iar am de pus azi toata casa la locul ei !!!
Continue reading

Scrisoare de dragoste

Dragii mei dragi,

Desi-mi sunt zilele totuna cu noptile si primaverile totuna cu toamnele, desi timpul ma alearga in nestire si ma coloreaza cu fire argintii, desi ati tulburat gingas si iremediabil ordinea din mine si din casa, inlocuind-o cu haosul intruparii vietii in toate miile de jucarii care misuna sub pasii nostri, desi nu voi mai fi niciodata femeia ce am fost, ci numai mama pana la sfarsitul zilelor mele, desi ochii-mi si-au pierdut stralucirea glamouroasa si cocheta, ingenunchiata de multele nopti cand v-am vegheat somnul si visele, desi trupu-mi v-a oferit celula cu celula din tineretea lui, intr-o eterna, totala si umila daruire, v-as naste tot pe voi de inca o mie de ori! Imi sunteti aer, viata, fericire. Culoare, muzica, har.

Toate oglinzile le-am pitit in uitare si am ales sa ma oglindesc zilnic in privirile voastre inocente si ma imbat cu chicotele voastre fericite…
Continue reading

Mama

A fost odata ca niciodata o femeie.
Care isi vedea de viata ei, de loisirs-urile ei, de lumea ei populata cu multe si marunte nimicuri grave si importante. De tabieturile ei. Care era incantata de statutul ei de femeie, traindu-l si explorandu-l continuu in doi si crezand ca asta este tot. Ca lumea incepe si se termina cu un soare si o luna. Si ca este foarte bine asa.

Pana intr-o buna seara, cand, pe bolta clara a sclipit prima steluta. Timida, inainta catre mijlocul cerului asteptand sa prinda chip. Si sa devina o Mariuca. Si mai tarziu, peste cativa ani, un mic domn LiniuΘ›Δƒ πŸ™‚ .

Din acel moment, femeia a devenit mama. O intreaga noua viata incepea sa se intample in corpul ei. Artificii de hormoni, transformari ireversibile, regrupari de celule intr-un trup care se pregatea sa creeze, sa protejeze, sa hraneasca, sa creasca in el o celula mica si frumoasa.

Era fascinata de miracolul pe care-l simtea in pantece si se contempla ca si cum ar fi fost un adevarat spectacol initiatic. Se re-crea pe sine. Odata cu bebelusul, fiecare particica din ea renastea sub o noua forma, tot corpul, ca intr-o magie, forfotea a viata, a nou, a proaspat. Celulele dantuiau fermecate, prinse intr-un joc al iubirii de viata. Atrase intr-o pasionala reintinerire.

Speriata si totodata incantata de ce avea sa devina, femeia incepea sa simta cum ite nevazute o legau de-a pururi de copilul ei, intr-un tandem al dragostei eterne.
Continue reading

Duduia ‘vreau de toate’

stock-vector-vector-collection-of-girls-in-bright-dresses-160060136Prin comparatie cu sarmanul je m’en fiche-ist, doritor a putine lucruri de la ea, duduia rupe statisticile. Infinitul tremura in fata dorintelor si nevoilor ei, ce se continua dincolo de stele.

Nu, nu exagerez. Femeile isi doresc multe. De fapt, tot ce se poate. Nimic nu este de refuzat si totul TREBUIE. Musai! Si rochita, si gentuta, si parfumul, si excursia, si sedinta de masaj, si pe el devreme acasa, si cu bani, si cu timp, ochi si urechi pentru ele, si cu romantismul in dinti de dimineata pana seara, si cu chef, si cu statuia deja facuta, si cu vorba la el, si cu veleitati de mama omida care ghiceste bazdacii din capul mult-prea-frumoasei chiar dinainte ca ea insasi sa-i gandeasca…

Si dupa ce ca vrea ca nesatula, le vrea si repede. Acum, ca arde!!!
Orice incercare de contraargumentare masculina este ucisa fara mila inca din fasa.

-Draga mea, dar ai atatea rochite/gentute/parfumuri/pantofi/bijuterii…. !!! 😐

-Am?? Eu AM?? Ia uita-te si tu in dulap si fa o socoteala. Cate sunt? asa cate 2-3 pentru fiecare bucata de viata…2-3 pentru serviciu, 2-3 pentru cocktail, 2-3 pentru nunti, 2-3 pentru teatru …Si tie ti se pare ca 2-3 ajung? Tu poti sa mananci doar 2-3 feluri de mancare toata viata si sa le tot repeti ? ???

– 😐 Corect, nu pot!
Continue reading

Dragostea ca o promisiune

doiAud in dreapta si in stanga de lume care se desparte. De oameni care au pornit de mana in viata, senini, increzatori, purtandu-si dragostea in suflet si pe chip pentru ca apoi in mersul lor sa se intample ceva care sa-i faca sa se indeparteze unul de altul incetul cu incetul, pana la separarea definitiva.

Este interesant cum mare parte din ele sunt relatii care au debutat pe la 20+ si care s-au terminat pe la 30+ .

Cu alte cuvinte multa lume singura dupa varsta de 30 de ani.
Singura si cu pretentii. Si cu sperante. Si cu ochii roata dupa ileana cosanzeana ori fat frumos,pe care i-au ratat la 20 de ani din cauza persoanei mult prea normale de care apucasera sa se indragosteasca. Un partener mult prea pamantean, ca si ei de altfel, care detinea si calitati si defecte, usor de tolerat pe atunci, pe la inceputuri de amor cand nu prea stai sa faci planuri de biznis pe toata viata cu toate cheltuielile ma-sii, cu buget de marketing pentru kinderime si cu rate la casa.

Eiii si cum dragutul de eros isi ia repede zborul si te lasa cu ochii larg deschisi in ochii celui de langa tine, gol-golut, asa cum l-a facut muma-sa, cu toate bune si nebune, te trezesti deodata ca iaca parca nu-ti mai place. Ca aia nu e bine, ca aia nu e destula, ca ailalta era mai cu spor altadata, ca multe si marunte, ca timp de-ala de facut chestii impreuna nu mai e, ca, deh!, corporatia s-o ia naiba te mananca de energie, ca kinderimea(daca a apucat sa apara), ca dereticat prin casa, ca una, ca alta….si tot asa pana ajungi sa tragi linie si sa socotesti pierdere, si nu profit!

Mhmmmm…dragii mosului, nu-i a buna!

Eu am asa niste crezuri ale mele pe care le-as pune la loc de lecturat, nu de alta, dar poate multi se vor trezi din vreme si nu vor mai ajunge sa desfaca ceea ce instinctul lor a unit atunci cand erau de-o schioapa si nu stiau ca relatia dintre doi oameni nu inseamna profit ori pierdere. Ca omul pe care sufletul tanar il alege, simtind, nu gandind, este cea mai buna alegere ever!
Continue reading

Idei de cadouri, alese cu drag

Mos Nicolae a venit cu treaba serioasa: il anunta pe mosul cel mai important al lunii si al anului, pe Mos Craciun.

In perioada asta totul in jur parca prinde viteza. Vanzoleala mare pe strada, in magazine, peste tot.

Pe chipurile oamenilor parca se reflecta o bucurie ce sta sa prinda aripi si sa se transforme in dorinte implinite. In clipe magice. In momente de fericire si in stari de bine absolut. Toate intre persoane dragi…familie, prieteni, locuri incarcate de caldura, amintiri si sentimente.

Si ca aceste zile de sarbatoare sa fie speciale si sa lase amintiri de neuitat, fiecare incearca sa fie mos craciunul cuiva drag.

Cum sufleteste suntem bine pregatiti, chiar asteptam aceste momente unice in an poate de mai multe luni, avem nevoie, mare nevoie de idei pentru a pregati celor apropiati cadouri minunate si potrivite dorintelor si preferintelor acestora.

Eu am facut un research pentru voi, ca si pentru mine, bineinteles, si am gasit un loc inspirational care sa ma ajute sa shoppinguiesc repede si cu folos lucruri de calitate si, totodata, originale.

Le gasiti aici.

Ghetuta lui Mos Nicolae

Ati pregatit-o? Noi am mesterit chiar mai multe, cate una pentru fiecare.

Sunt foarte simplu de facut. Numai chef sa aveti si putin timp la dispozitie.

Am cautat intre colile Mariei(materialul didactic de acasa) si am ales 4 bucati, de culori diferite: alba, rosie, mov si portocalie. Apoi am scotocit in sertarul cel mai greu de deschis din casa, tocmai pentru ca-l bagam in seama foarte rar, acolo unde mi-am depozitat ustensilele de cusut, ace, ata, ghemuri, fundite, nasturi, brizbrizuri si tot noianul de nimicuri care te salveaza cand te pocneste vreun moment creativ.

In fine. Am ales cateva culori de fire care sa se potriveasca nuantelor de hartie si am desenat usor cu creionul conturul unei ghetute cat mai simple.

Pitica le-a decupat, eu am retusat pe unde a intrat ea mai mult cu foarfeca si apoi ne-am impartit sarcinile. Ea a luat coala alba si a pictat cu o nuanta de corai foarte frumoasa ghetuta tocmai decupata.

Eu am mesterit ghetutele din colile colorate, le-am decupat si apoi le-am cusut sireturi asortate.
Apoi pe cea portocalie i-am dat-o Mariei si am lasat-o sa se desfasoare in voie si sa lipeasca pe ea bucati micute de hartie, de diverse forme, asa cum doreste.

La final, sesiunea foto, ca sa ne imortalizam creatiile.
Si pentru ca tati aseara a avut chef de pictat, am pozat si bradutul minunat pe care l-a creat din pensula inspre delectarea lui si bucuria piticii, fascinata mereu de desenele made by tati.

Iata ce ne-a iesit.

O, poseta, dulce poseta…

Se pare ca azi toata ziua pentru mine a fost una fashion. Adica dupa ce am frunzarit mallul de haine, am trecut la genti. Credeam ca-s obosita, ca mi-o fi ajuns si mie pana acum, dar uite ca m-am resuscitat instant. Ce face geanta din om! Adica din femeie!!
MeliMeloParis.ro
Si nu stiu, ca simt asa o senzatie placuta pe undeva, o iau endorfinele razna si fac galagie in capul meu pana ma ametesc de-a binelea. La punctul asta cred ca barbata-miu devine subit gelos. Si apoi fi-mea. Orice, numai sa nu-mi fure mintile si privirea altceva decat ei, dragii mei amandoi.

Dar uite ca ispita e ispita si mai e si colorata pe deasupra si mai are si forma de poseta. Ohh…

Acuma bine-bine, ma declar iremediabil fascinata si de-a binelea indragostita, dar pe care o aleg, ca sunt multe frumoase.
Trag adanc aer in piept. Trebuie sa respir. Inspir, expir. Damn, asa faceam si cand trebuia sa nasc.
Mai bine sa ma linistesc. Sa gandesc limpede si rational. Ce nuante merg cel mai bine cu hainele mele, ce model mi s-ar potrivi, mai ales ca de cand cu mamicitia car dupa mine multe si marunte si, deh, trebuie spatiu. In plus, mi-ar placea sa fie si cocheta, chiar daca e mai incapatoare si, sincer, chiar am de unde alege. Si prefer varianta Meli Melo shop pentru ca unele modele sunt disponibile doar online.

Multe imi fac cu ochiul si ma gandesc cum de reusea oare Eminescu sa ramana la toate rece, cand eu ma sensibilizez la o poseta…

Dar, ca o femeie in drepturi ce ma aflu, daca imi place o geanta, trebuie s-o am. Dixit!