Da, toti bebelusii au asa o tenta de roz a pielii, mai ales cand se nasc. Mi-ati putea spune ca o dau in pleonasme. Numai ca dragul meu drag, asta mic si roz, nu numai ca avu asa o culoare de la mutrisoara pan’ la poponet, cu extindere si catre varful picioarelor, ca toata populatia bebeluseasca, de altfel, dar a fost imbracat de catre mamica lui, inculpata aici de fata, si in culoarea roz 😀 .

Da, da, e baietel cel de-al doilea copil al mamei si toata viata lui bebeluseasca de pana acum a fost plina de nuante deschise. Pai de ce?
Intrebare-intrebatoare pentru persoanele care ar balmaji dezaprobator cum ca rozul si toate culorile minunate de pe lumea asta sunt pentru fetite si restul(ce a mai ramas dupa ce mandrele le-au revendicat pe toate),adicatelea maro, gri, bleumarin, negru (cah!), verde sunt aducatoare de barbatie bebelusilor/baieteilor de le poarta.

Mbrrrrrr !! Io de cand am aflat ca in burtica mea creste un baietel, mi-am zis ca nu voi pune pe el haine cernite, inchise, in culori posace. Din simplul motiv ca vreau ca ochiu’ lui sa vada in jur lumina, culoare, veselie. Apoi din motivul ca multe hainute de-ale sora-sii erau intacte sau foarte putin purtate, gen body-uri, pantalonasi, pulovarase, sosetele si un dragalas sac de dormit roz cu Winnie cel de plus-acus 😀 .

Apoi din prea-minunatul motiv ca, desi sunt purtatori de liniutza 😀 , bebelusii-baietei sunt asemanatori cu bebelusele-fetite, in sensul ca primul an de viata e total asexuat in comportamentul lor. E adevarat ca se manifesta diferit si incep sa se deosebeasca din momentul in care incep sa misune, sa vorbeasca, sa treaca la etapa de copil mic, adica inspre varsta de 1 an. Pana atunci, mie, mamica si de fetita, mi se pare ca nu a fost diferenta mare intre cei doi copii ai mei in perioada de bebelusi.

Tac-su s-a aratat si el la inceput ingrijorat de soarta fiului purtator de hainute roz, dar s-a relaxat intr-un final. Asa ca l-a impodobit intr-o seara cu urechile de Minnie Mouse ale Mariei. Si apoi s-au pozat, ca sa pecetluiasca scuturarea de prejudecati absurde. Si tare mi-s mandra de ei, dragii mei dragi, nu de alta, dar le sta asa frumos amandurora cand isi pun haine colorate, incat stau si judec drept, zic eu, ca lumea asta prea le-a categorisit pe toate si le-a sablonat in asa masura incat daca o iei pe langa, sare repede cu piatra fara sa incerce sa treaca prin filtrul propriei gandiri si, mai ales, prin cel al propriei simtiri felul in care si-ar vedea copiii dincolo de cutuma vestimentara diferentiata.

Sa nu fiu inteleasa gresit! Alegerile mele pentru pustiul meu vizeaza doar culorile, nu si piesele vestimentare. Adica nu l-as imbraca pe fi-miu in fusta or else. Doamne-fereste!
Dar l-am imbracat si-l voi imbraca in continuare in culori vesele, chiar si in prea-hulitul roz, atata vreme cat da bine pe mutrisoara lui.

Voi cum va imbracati baieteii?