Sunt fericita ca traiesc vremurile in care pot avea copilul in momentul in care sunt pregatita si ca statul imi da posibilitatea prin cei doi ani de CIC de a-mi vedea vlastarul cum se transforma in fiecare zi, bucurandu-ma cu fiecare noua achizitie, fiecare noua grimasa, fiecare noua judecata pana la a ajunge sa stie sa-si argumenteze parerile.
Totul se schimba in familie, incepi sa traiesti cu adevarat o viata noua, in trei de data asta si tot ce era cutuma pana la aparitia bebelacului devine trecut. Totul acum se reinventeaza, casa, masa, somn…si mai ales tu, mama, sotie si om al muncii.

Ca mama si sotie continui sa te descurci, o faci instinctual si ai toate resursele sufletesti necesare.

Dar ce faci cu tine in lumea celor care nu vor sa stie ca tu esti inainte de toate mama si apoi ce vor ei, om al muncii, cu serviciu.
Si nu zic asta cu tendinta de a duce la extrem ideea, ci o prezint ca pe o necesitate si ca pe o realitate careia trebuie sa-i facem fata. Ca oricat de mult ai vrea sa-ti fie casa-casa si serviciul-serviciu, ajungi sa traiesti la un moment dat situatii in care cineva de la seviciu trebuie sa inteleaga si locul tau in viata copilului tau. Se pare ca, desi sunt multe femei-manager chiar mame, par ca nu aud, nu vad, nu vor sa stie ce probleme ai putea avea ca mama cand copilul se imbolnaveste si are tot mai multa nevoie de tine. Si cum imunizarea se face destul de greu, cu multa rabdare, pe parcursul a cativa ani buni, ma intreb care e solutia concreta sa impaci si capra si varza.

Cum ajungi sa impaci dorinta de a fi cat mai prezenta, ca mama,in viata copilului si cariera care inseamna de multe ori program de dimineata pana seara, destul de seara incat nici nu poti ajunge sa-l iei de la gradinita, ca nu te incadrezi in orarul limita.

Undeva in organizarea societatii exista o ruptura. Ceva trebuie regandit. Cumva. Pentru ca statul vrea si prunci peste ani platitori de taxe, vrea si femei bune de munca.
Continue reading →