Sunt fericita ca traiesc vremurile in care pot avea copilul in momentul in care sunt pregatita si ca statul imi da posibilitatea prin cei doi ani de CIC de a-mi vedea vlastarul cum se transforma in fiecare zi, bucurandu-ma cu fiecare noua achizitie, fiecare noua grimasa, fiecare noua judecata pana la a ajunge sa stie sa-si argumenteze parerile.
Totul se schimba in familie, incepi sa traiesti cu adevarat o viata noua, in trei de data asta si tot ce era cutuma pana la aparitia bebelacului devine trecut. Totul acum se reinventeaza, casa, masa, somn…si mai ales tu, mama, sotie si om al muncii.
Ca mama si sotie continui sa te descurci, o faci instinctual si ai toate resursele sufletesti necesare.
Dar ce faci cu tine in lumea celor care nu vor sa stie ca tu esti inainte de toate mama si apoi ce vor ei, om al muncii, cu serviciu.
Si nu zic asta cu tendinta de a duce la extrem ideea, ci o prezint ca pe o necesitate si ca pe o realitate careia trebuie sa-i facem fata. Ca oricat de mult ai vrea sa-ti fie casa-casa si serviciul-serviciu, ajungi sa traiesti la un moment dat situatii in care cineva de la seviciu trebuie sa inteleaga si locul tau in viata copilului tau. Se pare ca, desi sunt multe femei-manager chiar mame, par ca nu aud, nu vad, nu vor sa stie ce probleme ai putea avea ca mama cand copilul se imbolnaveste si are tot mai multa nevoie de tine. Si cum imunizarea se face destul de greu, cu multa rabdare, pe parcursul a cativa ani buni, ma intreb care e solutia concreta sa impaci si capra si varza.
Cum ajungi sa impaci dorinta de a fi cat mai prezenta, ca mama,in viata copilului si cariera care inseamna de multe ori program de dimineata pana seara, destul de seara incat nici nu poti ajunge sa-l iei de la gradinita, ca nu te incadrezi in orarul limita.
Undeva in organizarea societatii exista o ruptura. Ceva trebuie regandit. Cumva. Pentru ca statul vrea si prunci peste ani platitori de taxe, vrea si femei bune de munca.
Pai bine, atunci hai sa facem niste imbunatatiri sistemului prescolar si scolar. Hai sa cerem prelungirea programului gradinitelor pana la o ora cand parintele poate ajunge sa-si ia copilul acasa, punand la socoteala si timpul pe care-l face pana bate concret la usa gradinitei.
Apoi hai sa avem si posibilitatea de a gasi rapid pe cineva care sa aiba grija de pitici atunci cand vine viroza peste ei( si, credeti-ma, chiar vine, in mod repetat, cel putin pana pe la 5-6 ani), o varianta de tanti deja obisnuita cu copilul la care sa poti apela ori de cate ori ai nevoie, printr-un serviciu social cumva, o organizatie something, de stat ori o firma/ONG care sa lucreze cu persoane potrivite unor astfel de situatii.
Apoi corporatiile ar putea inventa cel mai minunat beneficiu pentru angajatii lor si anume o gradinita proprie unde sa asigure loc tuturor copiilor angajatilor, pozitionata in apropierea birourilor, unde copilul poate fi adus de parinte dimineata(ca oricum vine la serviciu), apoi luat la plecare, unde sa existe si o varianta de ingrijire specializata in cazul celor bolnaviori astfel incat sa poate fi separati de cei sanatosi, unde parintele sa poata trece sa-si mai vada copilul in pauza de masa, asigurandu-se astfel un dublu confort, si pentru parinte care economiseste mult timp si isi face programul comun cu al copilului, si pentru copil care isi stie parintele aproape, in zona.
Varianta asta merge pe modulul gradinitei, dar si al invatamantului primar,perioade in care piticii au nevoie inca de prezenta celor mari, sa poata fi supravegheati. De ce asta? Banuiesc ca daca sunteti parinti crescuti cu cheia de gat realizati ca linistea anilor nostri de scoala nu se va repeta in cazul copiilor nostri si ca este musai sa-i avem in vedere pana suntem siguri ca au capatat destula responsabilitate cat sa poata merge singuri pe strada, de acasa la scoala si invers.
Sincer va spun, solutiile imi sunt spontane si vi le impartasesc pe masura ce ele se contureaza in mintea mea, in functie de situatiile concrete pe care le-am trait de aproape 4 ani incoace.
E de discutat. Sunt multe lucruri pe care societatea le poate face pentru incurajarea natalitatii si apoi pentru protectia copiilor nostri si usurarea reintegrarii mamei in viata profesionala dupa ce naste.
Am putea transforma toate aceste variante ipotetice in realitati, ca unde-s multi, puterea creste!
Ce ziceti? Facem un brainstorming? Incepem o dezbatere? Concretizam, pornind de la ideile expuse in articol, niste propuneri adecvate nevoilor noastre?
Va astept cu idei si dorinta de schimbare, dragi mamici!