Mascara Volume Build, eleganta si glamour

Eu consider ca rimelul este piesa de rezistenta a unui make-up reusit.
Pentru ca pune in evidenta ochii, creand farmecul unic al fiecareia dintre noi.
Pentru ca poate da privirii noastre note de inocenta, de eleganta, de seductie.
rimel volume build
Si apoi consider ca de curand l-am descoperit pe cel potrivit pentru mine.
Eu folosesc, de obicei, mascara pentru volum.
Si am constatat cu incantare cum rimelul Volume Build de la Oriflame poate da genelor mele volumul pe care mi-l doresc.

Elegant, bine definit, daca aplic un sigur strat de mascara.
Accentuat, fara a incarca, daca aplic 2-3 straturi.
Spectaculos, cu efect wow, daca aplic 4-5 straturi.

Rimelul Volume Build de la Oriflame este cel care aduce magia in viata noastra. Aduce farmec privirii, efect garantat de seductie si implicit o grozava stare de bine.
Continue reading

Vine, vine primavara…

Ne scuturam de hainele in culori mohorate ca sa dam voie celor luminoase si pastelate sa zburde in voie in tinuta noastra zilnica, de acum incolo.

Ne scuturam de anxietatea si de depresiile iernii ca sa invatam sa zambim din nou, sa ne lasam invaluiti de lumina soarelui primavaratic si sa zumzaim a fericire cu fiecare noua zi.

Si cum de multe ori femeile isi asorteaza sinele cu tinuta, ca piesa de rezistenta pentru vremea ghioceilor, va propun esarfele.

Eu le gasesc un accesoriu grozav, inspirational de multe ori, o forma de subliniere a feminitatii si a beatitudinii, dar si un mod de a-ti salva o tinuta prea protocolara, de business, atunci cand e musai sa va puneti pe voi gri, bleumarin, maro sau negru.

Culorile pastelate si finetea matasii, pe langa senzatia de bine interior, va vor da un aer sic si elegant. Vor fi un passe-partout, un punct de atractie hipnotizant pentru partenerii de discutie.

Oamenii reactioneaza foarte bine in prezenta persoanelor de gen feminin care isi asorteaza armonios hainele si care folosesc accesorii fine, feminine, cu un puternic impact vizual.

Asa ca, sa nu pierdem vremea si sa purcedem la vanatoare de frumos.

f77b3250c715f9e816beec2295fa55f4aac653cbefb4c297b8da122ab675c89662479a52c4d9e4a8ab0da4eccaf1af3a0647278174c2189b827c36f5623f2249f7c6a88e461f14475e175187a9909551496d7f8730a4a22d61454eca68cb5a2b5348f18213b624a2845342faa7d55df64fbabc79bb775595

Mai multe modele si culori aici.
Continue reading

Terapie cu cantec

De mica mi-am dorit sa cant. Nu sa ma fac vedeta. Doar sa pot canta. Sa transmit emotie. Sa exist in fata multimii. Sa fiu auzita, sa interactionez cu ea. Gloata de oameni ma incarca mereu pozitiv. E locul unde ma simt ca un mester manole care da din el pana la epuizare.

Cu fiorii de rigoare, emotionata pana la lacrimi, dar darza ca un ostas care-si priveste inamicul in ochi, m-am apucat de treaba.

Pe langa schimonoselile din fata oglinzii, cu narcisismul copilaresc de rigoare (moment in care am observat ca am buze frumoase :D, dar despre descoperirea stratului meu exterior, in alta postare), m-am inscris si la o forma de palat al copiilor(nu mai stiu exact cum se cheama la mine in oras) unde bagam vocalize de vreo cateva ori pe saptamana. Numai ca noi acolo cantam mereu in cor, nu individual si curgeau din glascioarele noastre mai mult colinde si chestii de sezon decat muzica usoara, asa cum isi inchipuia marea cantareata din mine.

Asa ca tot eu cu mine trebuia sa o scot la capat. M-am imprietenit nevoie mare cu casetofonul cu chip pe care il avea taica-miu de mare piesa comunista si mi l-am luat tovaras de cantari.
Continue reading

Febra 40, autor necunoscut (2)

Dis de dimineata, totul bine si frumos. Febra scazuta, 37.3, copilul mananca mai bine, se joaca, e vioi pana spre seara cand iar frisoane, iar febra 40.

Deja nu mai suportam termometrul. Tocmai cand crezusem ca totul n-a fost decat un vis urat, ca poate nu e nimic grav, mai ales ca in afara de corp fiert, copilul nu avea niciun alt simptom, reapar monstrii si ne anunta o noua noapte incinsa.

M-am speriat suficient cat sa o pornim catre spital. La Budimex, unde ne-am gasit mereu leacul in situatii critice. Ajunsi acolo, febra 38. Ii facem o hemoleucograma la o tanti asistenta foarte draguta si mergand cu rezultatele-n dinti catre medicul de garda, pe pitica o apuca iar frisoanele.

In maxim 15 minute, termometrul lor cititor in ureche ma arunca din nou in nauceala: 39.3. Pfoa!!
O alta tanti asistenta, perfect stapana pe situatie, da verdictul: novocalmin!! What? Pai eu mi-am tot muscat mainile pe acasa sa nu dau aceasta otrava suprema copilului meu si tantica asta ma arunca la lei asa dintr-o clipita?!!

Cred ca i-am sagetat o privire ucigatoare, ca in secunda doi, mi-a replicat:”Doamna, daca nu vreti sa-i administram novocalmin, trebuie sa-mi dati cu semnatura!”
Atunci ma intorc rapid catre mine, fac un raport realist intre ce se intampla copilului meu si gargaunii-mi proprii, il pun contextual in mediul spitalicesc si-mi soptesc de linistire, cu ultimele resurse:”Femeie, oamenii astia sunt aici ca sa ajute kinderimea cand apar situatii de urgenta si asta e una dintre ele. Behave yourself! Asta e menirea lor!”
Continue reading

Febra 40, autor necunoscut(1)

Se da urmatoarea stare de fapt: copil cu frisoane de-i clantane dintii-n gura ,febra 40 in cateva reprize, care abia scade pana la 38 de grade dupa 2 ore de facut si de dat tot ce se poate, ioc pofta de mancare.Febra-si-Frisoane-120x120

Gaseste cauza, mamica draga, fir-ar sa fie de socoteala! Scormoneste in mintea si-n sufletu-ti de mama si fa ceva! Nu mai merge cu Pisicile aristocrate, iar ibuprofenul nu mai are niciun efect.

Ce poti sa-i dai, numai sa scada!? Ca acuma parca nu-ti mai arde de sustinut teoria febrei minunate care parjoleste de vii virusii ce-si fac de cap prin corpul micutei tale! Ia-ti instinctele la scuturat, ca ele te salveaza mereu. Da, poate in situatii de-alea light, nu si cand se ingroasa gluma si urla bietul trupsor de fierbinteala, de ti se rupe inima si ti se tavaleste pe jos de durere.

Cam asa arata tabloul nostru de familie acum cateva zile, mai exact in weekend, cand ne-am trezit tam nesam ca pitica e deodata scuturata puternic de frisoane si termometrul urca rapid la 40 de grade. E prima data cand vad cifrele astea in termometru. Si cum toate minunatiile de genul asta se petrec noaptea, cand ti se restrange lista posibilitatilor de a face ceva repede copilului, nu prea ai incotro si te ajuti si il ajuti cu ce ai prin casa, nu lucru putin, toata mamicitia de pe pamant are, este vorba de o mini-farmacie cu de toate.
Continue reading

Mamicitia si cariera. Propuneri ad hoc.

Sunt fericita ca traiesc vremurile in care pot avea copilul in momentul in care sunt pregatita si ca statul imi da posibilitatea prin cei doi ani de CIC de a-mi vedea vlastarul cum se transforma in fiecare zi, bucurandu-ma cu fiecare noua achizitie, fiecare noua grimasa, fiecare noua judecata pana la a ajunge sa stie sa-si argumenteze parerile.
Totul se schimba in familie, incepi sa traiesti cu adevarat o viata noua, in trei de data asta si tot ce era cutuma pana la aparitia bebelacului devine trecut. Totul acum se reinventeaza, casa, masa, somn…si mai ales tu, mama, sotie si om al muncii.

Ca mama si sotie continui sa te descurci, o faci instinctual si ai toate resursele sufletesti necesare.

Dar ce faci cu tine in lumea celor care nu vor sa stie ca tu esti inainte de toate mama si apoi ce vor ei, om al muncii, cu serviciu.
Si nu zic asta cu tendinta de a duce la extrem ideea, ci o prezint ca pe o necesitate si ca pe o realitate careia trebuie sa-i facem fata. Ca oricat de mult ai vrea sa-ti fie casa-casa si serviciul-serviciu, ajungi sa traiesti la un moment dat situatii in care cineva de la seviciu trebuie sa inteleaga si locul tau in viata copilului tau. Se pare ca, desi sunt multe femei-manager chiar mame, par ca nu aud, nu vad, nu vor sa stie ce probleme ai putea avea ca mama cand copilul se imbolnaveste si are tot mai multa nevoie de tine. Si cum imunizarea se face destul de greu, cu multa rabdare, pe parcursul a cativa ani buni, ma intreb care e solutia concreta sa impaci si capra si varza.mama europarlamentar cu bebe

Cum ajungi sa impaci dorinta de a fi cat mai prezenta, ca mama,in viata copilului si cariera care inseamna de multe ori program de dimineata pana seara, destul de seara incat nici nu poti ajunge sa-l iei de la gradinita, ca nu te incadrezi in orarul limita.

Undeva in organizarea societatii exista o ruptura. Ceva trebuie regandit. Cumva. Pentru ca statul vrea si prunci peste ani platitori de taxe, vrea si femei bune de munca.
Continue reading

Craciunul copilului comunist

A fost odata ca niciodata o ninsoare ca in povesti. Si un copil ce statea cu nasucul lipit de geam, asteptand.
Se pregatise cu poezii si cantecele de cateva saptamani si le repeta in fiece seara, sa fie sigur ca nu va da gres cand va veni momentul cel mare.DSC_3394

Anul trecut il vazuse pe Mosul.
Era asa frumos, imbracat in rosu si alb, cu un sac mare in spinare. Si il chema Gerila. Probabil pentru ca venise pe gerul cel crunt si saracul infruntase viscolul si ninsoarea ca sa ajunga pe la toti copiii si sa-i fericeasca in singura zi din an in care ei aveau voie sa primeasca multe si marunte daruri. Asa cum isi inchipuia fiecare prichindel in parte ca va primi.
“Daca nu anul asta, cu siguranta la anul vor fi mai multe”, isi repeta mereu in gand.

Probabil ca la el sosise ultimul, ca sacul cel mare era aproape gol. Si el se rugase in fiecare seara sa fie plin ochi. Cu jucarii pe care nu le vazuse niciodata, si le inchipuia doar cu ochii mintii lui de copil naiv, in imaginatia lui nevinovata in care cele numai trei se metamorfozau pe rand in altele, in functie de cum se incingea joaca. Mosul i-a zis atunci ca nu a gasit prea multe magazine in drumul lui. Asa ca ii adusese in plus 2 portocale.
Continue reading

Familia… incotro?

Citeam zilele trecute despre noi studii facute de sociologi asupra familiei contemporane. Datorita evolutiei si schimbarilor economico-sociale, relatiile au suferit si ele transformari si, implicit, partenerii implicati, noi, oamenii, in genere.

M-am gandit serios la toata clasificarea facuta si am realizat ca este una cat se poate de reala. Dar dramatica.

Oamenii parca nu mai au timp sa traiasca, vor sa se intample totul repede, apoi se plictisesc la fel de repede de relatia in care tocmai au intrat, sunt extrem de pretentiosi si egocentristi, pe principul “o viata am, trebuie s-o traiesc azi si, daca se poate, la maxim!” Fara copii, ca asta inseamna sacrificiul suprem si daca nu profita acum intens de tot ce pot avea, atunci cand mai apuca s-o faca?

Grabiti, superficiali, mult prea rationali, uitand sa mai fie afectivi, cautandu-se pe ei insisi toata viata si traind intr-un ritm de zig-zag, total nesanatos pentru psihicul si armonia lor interioara, ca sa nu mai pomenim si de familie, in caz ca ea inca rezista sau exista.
Continue reading

Ce-mi dai ca sa particip?

Prezentarile, meetingurile, workshopurile sunt la moda si eu zic ca e bine asa.
In viteza cu care totul se misca astazi, cu greu reusesti sa-ti introduci in agenda zilnica tot ce ti-ai dori sa faci. Preferi sa rezolvi probleme care ard, ce tin de nevoi curente si ce se vor rapid satisfacute, pentru ca abia apoi sa-ti tragi putin sufletul si sa gasesti ragaz si pentru lucruri ce ar raspunde dorintei de cunoastere, indiferent de formele pe care le capata acest concept.

Si in acest scop nobil de deschidere a mintii, schimb de experiente, largire de orizont, se recurge la diverse intalniri care-si au poate un stramos in cozeriile de pe radio-sant de duminica, in discutiile de multe ori cu iz politic din poiana fierariei lui Iocan sau chiar in nevinovatele rendez-vous-uri intre prieteni, care dupa prima bere incep sa filozofeze despre viata si celelalte.

Toate aceste tipuri de intalniri, la inceput generale, cu teme diverse si apoi, in timp, cizelate pana la nivelul de selectie a unui anumit tip de participant si a unui subiect cu precizie ales, sunt, in opinia mea, o puternica interconectare a mintilor si a spiritului. Si nu sunt fan intalniri dubioase, gen miscare absoluta and staff. Ma refer la acele meetinguri care te imbogatesc prin content, prin oameni noi si,implicit, viziuni diferite. Prin faptul ca iti dau posibilitatea, ca impreuna cu altii, sa devii, sa evoluezi, sa imparti si sa primesti.
Continue reading

Sa ne intelegeti ca si cum ne-ati iubi!

“Femeile sunt creaturi menite sa fie iubite, nu intelese!”-Oscar Wilde

Citatul asta curgea la mine pe FB, postat de nu conteaza cine. Ca, stiti voi, oamenii din ziua de azi sunt filozofi cu totii, tot cauta si cauta in putul gandirii lor profunde si scot nestemata, poate zisa anterior si de altii, dar ei nu au cunostinta, poate nezisa niciodata si adusa acum pentru prima oara la lumina, spre a-i intelepti si pe altii care nu au timp de scotoceala. Asta e o categorie.

O alta categorie e formata din cei care n-au chef sa foreze in strafundurile mintii lor si iau de-a gata zisele altora, in citate sau nu. Cum e cazul cu pricina, de l-am mentionat la inceput.

Acuma lasand la o parte nevoia noastra de a ne face auziti, chiar si pe fb, ma intreb daca nu cumva, prin ceea ce postam, nu ne dam singuri/singure cu firma-n cap. Ca eu, de crezut cred in intelepciunea inaintasilor, numai ca parca am pretentii mari si de la fartatii si suratele din zilele noastre.

De ce zic asta. Eu, una, ca femeie, nu pot spune ca sunt de acord cu zicerea asta a lui Oscar Wilde. El, adica barbatul din el, dupa ce a avut de-a face cu neintelesul feminin, a concluzionat ca e mai simplu sa iei femeia ca pe o suma de senzatii si sentimente si doar atat, ca ele oricum, saracele femei, in vremea lui Wilde, nu prea aveau drept de zis mare lucru in societate. So, li se recunosteau cu totul alte calitati care spuneau mai multe in alcov decat in fata tribunei. Si stiau sa foloseasca vorba iscusita ca sa induca stari si sa inoculeze idei acolo unde era nevoie. La un tete-a-tete, cu usile inchise.
Continue reading