“In ciuda tuturor greselilor pe care le-am facut si pe care voi continua sa le fac ca parinte, copiii mei se vor dezvolta bine pentru simplul motiv ca ii iubesc cu adevarat”
Oare este suficient sa gandim si sa actionam asa?
Ii iubim pe copii pentru ceea ce fac sau pentru ceea ce sunt?
“Noi, parintii, ar trebui sa-i iubim pentru niciun motiv anume. Nu conteaza doar ca noi sa credem ca ii iubim neconditionat, ci si ca ei sa se simta iubiti in acest fel”
Ceea ce creeaza situatii tensionate este comportamentul. Insa un copil nu poate fi definit doar prin ceea ce face. Comportamentul lui este un mod de exprimare a sentimentelor, gandurilor si nevoilor lui. “Copiii nu sunt animale de companie ce trebuie dresate, nici computere, programate sa raspunda predictibil la un anumit input”
Parenting conditionat: Da-le un deget si-ti iau toata mana! Daca le permitem copiilor catusi de putin, ei vor profita de noi.
Parenting neconditionat: Copiii nu sunt fiinte rele, ei sunt inocenti, invata de la noi, asimileaza din jur. Cand se comporta urat, nu fac asta ca sa ne faca pe noi nefericiti, ci este modul lor de a ne transmite ca este ceva in neregula cu ei.
“Parentingul neconditionat nu este un termen simandicos, sinonim cu a-i lasa pe copii sa faca ce vor ei.“
“Copiii au nevoie sa fie ghidati si ajutati, insa nu sunt mici monstri care trebuie imblanziti sau struniti.” Nu ne putem creste copiii privind relatia cu ei ca pe o “tranzactie economica”, dupa principiile cererii si ofertei sau dupa fapta si rasplata.
“Iubirea parinteasca nu trebuie rasplatita nicicum. Este, pur si simplu, un dar. Toti copiii au dreptul la ea.” Familia trebuie sa fie locul unde te refugiezi, unde esti iubit pentru cine esti, nu pentru ceea ce faci.
Continue reading
