Copilarie

IMG_20150829_162506891Copiii nostri cresc. Dupa ce se ridica si incep sa vorbeasca…sky is the limit. Gradinita, scoala, familie… Merg pe drumul lor, cum este firesc.

Dar noi, noi pe unde ramanem? Agatati de momentul nasterii lor, privindu-i cum invata sa zboare…speriati ca avem un job pe cat de greu, pe atat de frumos in fiece zi si in fiece noapte a vietii noastre…ca si noi invatam din nou zborul, alaturi de ei.

Cadem. Gresim. Ne ridicam,ne stergem lacrimile, ne inghitim frustrarea ca nu ne stim lectia de parinti. Si zburam mai departe. Ii privim si intelegem ca si noi avem multe de invatat de la ei. Lucruri nelumesti. Lucruri de suflet.

Copiii nostri sunt ca o mare lina, care nu a cunoscut furtuni in adancuri, gadilata dimineata de raze vesele de soare, prietena doar cu pescarusii. Sunt inocenta si iubire.

Ii vezi cum rad cu tot chipul si din tot sufletul si simti ca rasul lor e viata pura. Te gandesti cand ai ras ultima oara atat de complet? Poate intr-o zi, cand erai si tu copil… Sau cand te-ai bucurat cu fiecare bucatica din tine? In mod sigur, tot pe atunci…

Cand viata iti e zambet, iar inima,numai iubire, cand arunci cu inocenta in jur si alergi sa imbratisezi cu brate mici, lumea ar face bine sa se opreasca din goana ei adulta. Sa-si priveasca omuletii mici si sa-i slaveasca.
Continue reading

Huligani- cu mic, cu mare

Mi se pare ca “huliganismul” anilor 1930 se repeta. Nevoia aia de schimbare radicala, de scuturat de toate sabloanele unui model parental depasit, desuet se intampla in noi.
Da, noi, parintii anilor 2000+, noi, cei care rupem lanturile si ne strigam vrerile, noi, cei care dorim sa ne crestem copiii dupa cum simtim, sa-i iubim pana crapa inima in noi de drag, sa ne uitam la ei ca la niste mici dumnezei care ne recreeaza, ne remodeleaza, ne seteaza starile, ne comanda bucuriile si tristetile.

Sa le dam voie sa fie egali cu noi. Sa fie asa cum nu ni s-a permis noua sa fim. Huligani. Altfel. Nicidecum conformisti.

Sa-i respectam. Sa nu-i prostim. Sa nu le fim superiori. Sa nu stim noi mai bine, pentru ca intuiesc si ei la fel de bine.

Sa-i acceptam asa cum sunt. Sa nu ne inchidem in fata lor ca si cum am fi o cetate inexpugnabila, la care nu vor ajunge niciodata.

Sa le lasam spiritul sa zburde liber si sa ne lasam sufletul deschis catre ei. Sa facem lucrul ala simplu din care deriva celelalte : sa-i iubim !

Da, poate pare exagerat spus, dar eu cred ca in simtire nu exista un superlativ absolut, nu exista o limita de sus, asa ca ma pot duce cu dragul de ei pana dincolo de stele, pana dincolo de mine si pana dincolo de tot ceea ce inseamna limita gandita cu gandul ori facuta cu fapta.
Continue reading

Dai un ban, da’ face! Dar daca nu-l dai, nu face?

money-vector-997741Ma tot intreb cum li s-a inoculat oamenilor ideea ca daca platesc, primesc ceva pe masura banilor dati. Adica ceva valoros. Am fost invatati ca valoarea lucrurilor sta in bani. Cu cat e mai scump, cu atat e mai bun. Daca dau bani, e clar ca voi primi ceva cu greutate in schimb.

Par exemple, as putea sa ma simt mai bine daca in loc sa merg la psiholog(aici ma refer la momente de descarcare, normale si nu la cazuri care chiar necesita ajutor avizat) as suna/m-as intalni/as discuta cu o persoana draga mie care stiu ca m-ar asculta si de la care poate as primi chiar si niste sfaturi de bun simt?

Probabil ca da, facem si asta, dar o facem numai cu scopul de a ne usura de povara de moment. La sfaturi nu prea aplecam urechea, consideram ca daca nu vin din partea cuiva scolit in domeniu, caruia trebuie sa-i platim pentru ele, cat si pentru timpul de a ne asculta, nu sunt bune de luat in seama.

Oamenii nu sunt invatati sa primeasca gratis nimic. Sau mai bine zis nu eticheteaza ca fiind de calitate lucrurile pentru care nu platesc. Asta inseamna marketing for everything.

Cutumele societii de consum ne invata sa nu oferim fara sa primim ceva in schimb, sa nu cumparam ceva valoros decat daca are un pret scump, sa nu ne dam degeaba, trebuie sa ne stabilim o valoare care sa cantareasca la fel de mult cat greutatea noastra in cea mai pretioasa piatra ori moneda.

Apoi si in relatia cu copiii nostri, cumva ni se inoculeaza aceleasi concepte. Daca nu-ti imbraci copilul de la cele mai tari magazine(cu preturi scumpe, se-ntelege), daca nu-l dai la toate optionalele posibile(chiar daca asta inseamna sa-l chinui si sa-i furi din timpul jocului, din timpul copilariei lui, care este doar al lui, acum, aici), daca nu il dai sa invete toate limbile pamantului la cele mai prestigioase scoli, costisitoare, de altfel, daca nu faci in asa fel incat tot aspectul lui exterior sa fie impecabil, cel mai frumos, cel mai bine imbracat, cel mai studios, primul la toate concursurile, cel mai cuminte, cel mai obedient, cel mai mai si mai mai dintre toate, atunci se cheama ca nu-ti valorizezi copilul.
Continue reading

Cum sa pastrezi misterul despre Mos Craciun

free-vector-cartoon-santa-claus-and-elk-vector_094533_Santa Reindeer (2)Ma tot gandesc cum sa fac sa-l aduc pe Mos Craciun anul asta la noi in carne si oase.

Maria l-a vazut cand era mai mica, dar atunci nu pricepea ea cine e sub mustatile albe, insa acum e destul de mare cat sa poata deconspira fake-ul.

As vrea sa-l avem prezent mai ales pentru pustiul cel mic care-l va vedea pentru prima oara. Si imi doresc sa fim cu totii in jurul bradului, nu vreau sa o las deoparte pe ea si sa organizez momentul doar pentru el.

Asa ca imi trece prin minte un plan. As vrea sa inventez o poveste care sa devoaleze o parte a misterului in costum ros, dar sa pastreze vie imaginea Mosului si istoria lui.

Si ma gandeam sa ii povestesc pustoaicei ca exista dati cand Mosul, de batran ce e, nu reuseste sa zboare cu sania lui pe la fiecare casa. El are multi ani si oboseste repede. Ii este tare greu sa coboare cu sacul ala greu in spinare pe hornul caselor ori sa urce pana la un etaj superior. Si atunci le scrie oamenilor draguti din oras si ii roaga sa-l ajute cu impartitul cadourilor. Sa ii delege pe ei sa fie mos craciuni.
Continue reading

Copilul tau esti tu

stock-vector-the-silhouette-of-a-child-with-root-81130717Conferintele lui Alfie mi-au adus ceva confirmari in legatura cu stilul meu de parenting, dar mi-au ridicat si niste multe semne de intrebare, determinandu-ma sa-i parcurg cartile si sa-mi incep introspectiile.

Fiecare dintre principiile pe care le sugereaza isi gaseste un ecou in mine si ma scoate din starea de a actiona involuntar,comod, cu efort minim, aruncandu-ma in starea de a fi atenta la orice vorba, gest pe care urmeaza sa le fac, de a actiona constient, chiar daca inseamna de multe ori sa-mi adun creierii de pe jos de epuizare.

Nu e usor sa fii prezenta in viata a doi copii mici, sa ai toate vorbele potrivite la tine, gesturile adecvate sa-ti fie gata de lansare ori de cate ori se cere, sa ai casa brici, invartindu-se dupa soare si masa gata la timp, cu mancaruri aburinde, proaspete(facute zilnic), diverse(intri in brainstorming in fiece dimineata sa cauti inspiratie pentru umplerea farfuriei), sa veghezi la integritatea corporala a celui mic si pestetotumblator, pestetotscormonitor, bagatinguradetoate, sa alergi sa iei don’soara de la gradinita, sa fii acolo la timp, cu zambetul, iubirea si covrigii calzi la tine, sa..si sa…si tot sa…

Si asta e varianta light, cand zilele seamana intre ele. Dar exista si varianta hard, cand ii pocneste raceala si timp de cate o saptamana daca nu mai mult, se adauga si alte activitati la lista deja expusa, plus stresul de rigoare ca-ti sunt dragii de ei bolnaviori.

Toate lucrurile astea le face o mama zi de zi. Si nu se plange. Doar le spune. A invatat sa fie superwoman. Si atunci stai si te intrebi daca o carte de parenting care vine si-ti da peste ochii tai nedormiti, poate sa te si ajute la urma urmei cumva.

Da, poate. In primul rand ca incepi sa te cunosti tu mai bine, sa-ti constientizezi limitele, greselile, sa poti repara ce n-ai facut bine, sa schimbi tactica de abordare, sa inveti despre cum functionam in interior si noi, si ei, si toti impreuna.
Continue reading

Parenting conditionat vs parenting neconditionat

family-safe-at-home-with-love-vector-1023658“In ciuda tuturor greselilor pe care le-am facut si pe care voi continua sa le fac ca parinte, copiii mei se vor dezvolta bine pentru simplul motiv ca ii iubesc cu adevarat”

Oare este suficient sa gandim si sa actionam asa?

Ii iubim pe copii pentru ceea ce fac sau pentru ceea ce sunt?

“Noi, parintii, ar trebui sa-i iubim pentru niciun motiv anume. Nu conteaza doar ca noi sa credem ca ii iubim neconditionat, ci si ca ei sa se simta iubiti in acest fel”

Ceea ce creeaza situatii tensionate este comportamentul. Insa un copil nu poate fi definit doar prin ceea ce face. Comportamentul lui este un mod de exprimare a sentimentelor, gandurilor si nevoilor lui. “Copiii nu sunt animale de companie ce trebuie dresate, nici computere, programate sa raspunda predictibil la un anumit input”

Parenting conditionat: Da-le un deget si-ti iau toata mana! Daca le permitem copiilor catusi de putin, ei vor profita de noi.
Parenting neconditionat: Copiii nu sunt fiinte rele, ei sunt inocenti, invata de la noi, asimileaza din jur. Cand se comporta urat, nu fac asta ca sa ne faca pe noi nefericiti, ci este modul lor de a ne transmite ca este ceva in neregula cu ei.
“Parentingul neconditionat nu este un termen simandicos, sinonim cu a-i lasa pe copii sa faca ce vor ei.

Copiii au nevoie sa fie ghidati si ajutati, insa nu sunt mici monstri care trebuie imblanziti sau struniti.” Nu ne putem creste copiii privind relatia cu ei ca pe o “tranzactie economica”, dupa principiile cererii si ofertei sau dupa fapta si rasplata.
Iubirea parinteasca nu trebuie rasplatita nicicum. Este, pur si simplu, un dar. Toti copiii au dreptul la ea.” Familia trebuie sa fie locul unde te refugiezi, unde esti iubit pentru cine esti, nu pentru ceea ce faci.
Continue reading

Conferintele lui Alfie Kohn

Sambata am participat la cea de-a doua conferinta din Romania a lui Alfie Kohn, la invitatia fetelor de la Totul despre mame, carora le multumesc.

Lume multa, freamat, emotie, mamici si tatici deopotriva, pe alocuri si bebelusi/copii mici.
Unii mai fusesera si anul trecut, altii veneau pentru prima data. Cu totii manati de aceeasi nevoie de a-l asculta pe cel ce urma sa le vorbeasca despre parenting neconditionat vs parenting conditionat, pedepse vs recompense, despre cum si unde gresim in abordarea pe care o avem fata de copiii nostri, mai mici ori mai mari.
Guess what ? Majoritatea parintilor din sala aveau copii cu varste pana in 6 ani, adica se aflau la inceputul experientei de parinte, dornici de autoperfectionare, dornici sa afle idei sanatoase de abordare a omuletului pe care-l cresc sub aripa.

Foarte interesant este faptul ca in Ro au fost traduse cele mai multe carti ale lui, mai multe decat oriunde altundeva pe glob, a fost cerut, cu totii i-am aplaudat ideile si am meditat lung la ele. Si totusi omul spune foarte clar ca fiecare parinte trebuie sa-si cladeasca impreuna cu copilul lui relatia cea mai buna pentru ei.
Continue reading

First love

boy&girlPitica mea a inceput sa fie curtata. Hmmm, dupa descoperirea inocenta de acu ceva vreme, iata ca a venit si momentul mult asteptat, prima iubire de la gradinita.

Acuma, daca tot am trecut de descoperirea liniutzei cu care se face pipi, ce sa mai zic, toate de vor urma sunt parfum.

Sa va istorisesc cum sta treaba.

Draga de ea, Maria mea, are un coleg care se agita mai cu spor in jurul ei. Si nu numai el, ci si maica-sa.
Acuma stiti si domniile voastre ca baietii-s mai mocofani asa pana mai tarziu, iar curtea pe care o fac fetelor seamana cu un impaunat al cocosului ce o face pe viteazul, luptandu-se cu dusmani imaginari, comportament semanat cu multe stangacii, copilarii si toata gama de dracarii care ar putea atrage atentia asupra lui. Inclusiv oaresce gesturi cu testosteron, de alergare si imbrancire a indragitei fete.

Ei, mandra mea a intuit ea cumva ca imburicatul cocosel de gradinita se poarta cam ciudat cu ea si e putin intrigata de faptul ca ea intelege si simte ca iubitul asta ar trebui sa se intample altfel. Adica atunci cand vorbeste de printul ei, face asa o mutrisoara excesiv de dulce, se uita gales in zare, e miorlaita…stie ea ce recuzita ii trebuie pentru victoria totala.

Nu intelege insa de ce el tot topaie in jurul ei si nu are gesturi calde, linistite asa cum crede ea ca ar trebui sa se intample iubirea.
Continue reading

Baiatul mamii

1538R-63565Multa lume ma intreaba daca sa fii mamica de baietel este diferit fata de experienta deja acumulata ca mamica de fetita. Well, in sufletu-ti ramai aceeasi mamica, oricati copii ai avea si de orice sex ar fi ei.

Dar, adica DAR :) apar multeee si maaari diferente in a creste un baietel care deja a trecut de stadiul bebelusesc si care a inceput sa misune prin casa si sa-ti cotrobaie prin toate cele.

Adicatelea lucrurile se prezinta cam asa:

Mult mai mancacios decat sor’sa, loc preferat : la tzatza, bien sur, mancat tzatza pana la un an si o luna, cand eu, dupa doua ture de ajuns la urgente si de pus perfuzii de atata trezit noaptea de catre el, in cautarea continua a tzatzei mult prea iubite, am decis sa mai am grija si de mine si sa-l transfer la biberon.

Mult mai curios decat sor’sa legat de lumea inconjuratoare. Bagat nasu’ peste tot, descompus jucarii, obiecte din casa, gustat orice, inclusiv ce e prin gunoi, carat jucarii din cutia lor la gunoi, indesat biscuiti in priza, plus degetele…aici a trebuit sa scot toata recuzita de opritori de toate felurile cumparate de pe vremea Mariei, dar ramase intacte in tipla, fiindca ea nu avea curiozitati electrice/electronice or else, n-o tentau prizele, cablurile, telecomenzile, bateriile etc.

Aruncat telefonul ma-sii in veceu. Am tras noi concluzia apoi ca lui ii place sa care lucruri la gunoi si in veceu, sa aiba un loc unde sa le arunce. Si mai interesat decat asta este seriozitatea cu care face toata treaba.
Continue reading