Duduia ‘vreau de toate’

stock-vector-vector-collection-of-girls-in-bright-dresses-160060136Prin comparatie cu sarmanul je m’en fiche-ist, doritor a putine lucruri de la ea, duduia rupe statisticile. Infinitul tremura in fata dorintelor si nevoilor ei, ce se continua dincolo de stele.

Nu, nu exagerez. Femeile isi doresc multe. De fapt, tot ce se poate. Nimic nu este de refuzat si totul TREBUIE. Musai! Si rochita, si gentuta, si parfumul, si excursia, si sedinta de masaj, si pe el devreme acasa, si cu bani, si cu timp, ochi si urechi pentru ele, si cu romantismul in dinti de dimineata pana seara, si cu chef, si cu statuia deja facuta, si cu vorba la el, si cu veleitati de mama omida care ghiceste bazdacii din capul mult-prea-frumoasei chiar dinainte ca ea insasi sa-i gandeasca…

Si dupa ce ca vrea ca nesatula, le vrea si repede. Acum, ca arde!!!
Orice incercare de contraargumentare masculina este ucisa fara mila inca din fasa.

-Draga mea, dar ai atatea rochite/gentute/parfumuri/pantofi/bijuterii…. !!! 😐

-Am?? Eu AM?? Ia uita-te si tu in dulap si fa o socoteala. Cate sunt? asa cate 2-3 pentru fiecare bucata de viata…2-3 pentru serviciu, 2-3 pentru cocktail, 2-3 pentru nunti, 2-3 pentru teatru …Si tie ti se pare ca 2-3 ajung? Tu poti sa mananci doar 2-3 feluri de mancare toata viata si sa le tot repeti ? ???

– 😐 Corect, nu pot!
Continue reading

Barbatul je m’en fiche

stock-vector-retro-man-and-woman-silhouette-wallpaper-says-love-120742222Acum daca tot am rascolit treaba cu insuratu-dezmaritatu, sa dezbatem cum se cuvine relatia barbat-femeie si sa ne oprim mai intai atentia asupra LUI. A barbatului.

Sa stiti ca nu-s misandra. Mi-l iubesc pe al meu tare de tot. Atat de tare ca i-am lasat sa-mi faca doua randuri de cezariene echivalente cu cei mai minunati doi copii. Si asta a fost mare treaba, mai ales ca-s o infocata aparatoare a integritatii trupului meu. Nu m-am operat niciodata pana la copii, nu mi-am rupt niciun picior si nicio mana, nu mi-am spart niciun cap. Deci fiecare celula la locul ei pe turbo speed. Pana ne-am intrupat impreuna in cei doi kinderi, iesiti cu sacrificiu de trup. Al meu. Clar.

Revenind.

Sa-i luam la despicat inca din stadiul de celula, de ou. Spun studiile ca fetitele sunt mai rezistente decat baieteii. Deci de la facere ei sunt mai vulnerabili. Mocofani, adica. 🙂 Ca tot imi place mie cuvantul asta.
Apoi sunt atarnache asa de tzatza/fusta mamei pana pe la adolescenta cand incepe sa le miroasa a catrinta si schimba posesoarea tzatzei/fustei.

Daca sunteti perspicace si stiu ca sunteti, veti intelege deja care le sunt de mici directiile in viata. Tzatza si fusta. Adica hrana si mmmnnnnmmmm…fusta 😀 .

Simplu, dragile mele. Atata nevoie au ei in toata existenta asta a lor. Asa i-a creat pe ei mama natura. Doar cu 2 mari si minunate nevoi. Pe care, fir-ar sa fie, doar femeia le poate indeplini.
Continue reading

Dragostea ca o promisiune

doiAud in dreapta si in stanga de lume care se desparte. De oameni care au pornit de mana in viata, senini, increzatori, purtandu-si dragostea in suflet si pe chip pentru ca apoi in mersul lor sa se intample ceva care sa-i faca sa se indeparteze unul de altul incetul cu incetul, pana la separarea definitiva.

Este interesant cum mare parte din ele sunt relatii care au debutat pe la 20+ si care s-au terminat pe la 30+ .

Cu alte cuvinte multa lume singura dupa varsta de 30 de ani.
Singura si cu pretentii. Si cu sperante. Si cu ochii roata dupa ileana cosanzeana ori fat frumos,pe care i-au ratat la 20 de ani din cauza persoanei mult prea normale de care apucasera sa se indragosteasca. Un partener mult prea pamantean, ca si ei de altfel, care detinea si calitati si defecte, usor de tolerat pe atunci, pe la inceputuri de amor cand nu prea stai sa faci planuri de biznis pe toata viata cu toate cheltuielile ma-sii, cu buget de marketing pentru kinderime si cu rate la casa.

Eiii si cum dragutul de eros isi ia repede zborul si te lasa cu ochii larg deschisi in ochii celui de langa tine, gol-golut, asa cum l-a facut muma-sa, cu toate bune si nebune, te trezesti deodata ca iaca parca nu-ti mai place. Ca aia nu e bine, ca aia nu e destula, ca ailalta era mai cu spor altadata, ca multe si marunte, ca timp de-ala de facut chestii impreuna nu mai e, ca, deh!, corporatia s-o ia naiba te mananca de energie, ca kinderimea(daca a apucat sa apara), ca dereticat prin casa, ca una, ca alta….si tot asa pana ajungi sa tragi linie si sa socotesti pierdere, si nu profit!

Mhmmmm…dragii mosului, nu-i a buna!

Eu am asa niste crezuri ale mele pe care le-as pune la loc de lecturat, nu de alta, dar poate multi se vor trezi din vreme si nu vor mai ajunge sa desfaca ceea ce instinctul lor a unit atunci cand erau de-o schioapa si nu stiau ca relatia dintre doi oameni nu inseamna profit ori pierdere. Ca omul pe care sufletul tanar il alege, simtind, nu gandind, este cea mai buna alegere ever!
Continue reading

Oameni frumosi pentru copilul meu

Ma uitam deunazi in metrou la doua fete de liceu care discutau. Erau imbracate cu tricouri inscriptionate cu niste embleme (din pacate, n-am putut vedea ce scrie pe ele, banuiesc ca era vorba de liceul la care mergeau pentru ca pareau gen uniforme).
Mi-au atras atentia prin faptul ca erau total diferite de majoritatea pustoaicelor extrem de colorate, galagioase, unele cu suncile pe afara gandind si ‘facand’ pe note de manele, altele machiate ca niste clovni gata de show…in fine, tipologia e diversa si intentia mea nu este s-o dezvolt acum.

Ceea ce m-a frapat la copilele acelea este normalitatea lor. Sau mai bine zis, anormalitatea lor fata de sablonul generatiei lor. De fapt, m-a impresionat normalul lor, firescul, naturaletea si placerea cu care isi purtau varsta. Fara excese. Fara sa fie in trend. Linistite, purtand discutii cuminti despre lucruri serioase.

Daca ochiu-mi nu mai bate asa cum trebuie, in schimb urechea auzea si parca nu se mai satura(desi nu e tocmai ortodox) sa asculte discutiile altora. Dar uitandu-ma la ele, am avut o revelatie:cat de mult conteaza oamenii cu care te inconjori!

Si pentru ca stiu ca pentru pustoaica mea va veni o vreme cand lumea din jur va incepe s-o influenteze, iar eu voi fi parintele probabil hulit, ca, deh, au si adolescentii perioada lor de razvratire, mi-am dat seama ca pot face indirect ceva foarte important pentru ea.
In cei sapte ani de acasa, atata vreme cat copiii nostri invata de la noi, ne copiaza, ne mai si asculta, inocenti, vreau s-o invat ca lumea lor mica, micii omuleti cu care intra in contact pot fi potriviti sau nu pentru ea. Ca sunt copii si copii, ca nu toti ii pot fi prieteni.
Continue reading

15 septembrie-ziua florilor imbracate in musama

Eu cred ca am o problema cu armonia lucrurilor din jurul meu. Cu asezarea lor estetica in spatiu. Nu stiu daca m-am defectat intre timp sau daca asa m-oi fi nascut, cert e ca de la o vreme, pe rand, cand vizualul meu, cand auditivul imi trag cate un semnal de alarma.

In mod repetitiv de ceva ani buni, ziua de 15 septembrie sau mai bine zis prima zi a unui nou an scolar ma marcheaza bine de tot. Pe langa aglomeratia de pe strada, de parca toti au stat pititi si abia atunci ies cu mic cu mare din barloguri, ma oripileaza si ma arunca-ntr-o stare de divina dizgratie gramada de buchete de flori imbracate in musama.

Eu nu stiu cum percepeti voi asocierea asta sau cum vede potriveala asta tovarasa florareasa, dar mie mi se pare ORIBILA!

Este vorba de aceste gratioase minuni ale naturii, florile, indiferent de specie, pret, culoare or else, care sunt bine infofolite in groaznica hartie ceolofanata, musamalata si pestrit colorata, pentru o mai bine reprezentare a lor in fata destinatarelor. O incercare esuata, din punctul meu de vedere, de potentare a frumusetii florilor. A naibii socoteala!
Continue reading

Povestea liniutzei

Maria avea vreo patru anisori cand, intr-o zi cu soare, ma trage intr-o parte si-mi susoteste la ureche, complice:
-Mami, mami, trebuie sa-ti spun ceva. Si pune o mutrisoara nevinovata, scapandu-i si un zambet sagalnic in coltul gurii.

Eu, curioasa de ce avea sa-mi spuna, insir repede zece scenarii in minte si zic de trei ori Doamne fereste! ca poate inca nu o incepe sa-mi puna intrebari de-alea (de ma iau transpiratiile numai cand ma gandesc ce raspunsuri ar trebui sa-i dau) legate de trebusoarele pe care le face tot omul la casa lui, adica impreuna cu femeia lui. In fine. Zic de inca trei ori ptiu drace! si afisez fata de mamica inocenta, gata sa auda intrebarea cu talc si sa devoaleze al naibii talc, ala de ii face zile fripte micii don’soare.

-Mami, tu stii ca baieteii au o liniutza de care se tin cand fac pipi??? 🙂

O, zei sau dumnezei, ce-oti fi, voi, ceruri, stele si planete din univers!!
Am inghitit in sec o data si am sagetat pamantul de o suta de mii de ori, suierand ocari pe rand tuturor zeilor responsabili de descoperirea pustoaicei novice.
Continue reading

Bebelusul meu roz

Da, toti bebelusii au asa o tenta de roz a pielii, mai ales cand se nasc. Mi-ati putea spune ca o dau in pleonasme. Numai ca dragul meu drag, asta mic si roz, nu numai ca avu asa o culoare de la mutrisoara pan’ la poponet, cu extindere si catre varful picioarelor, ca toata populatia bebeluseasca, de altfel, dar a fost imbracat de catre mamica lui, inculpata aici de fata, si in culoarea roz 😀 .

Da, da, e baietel cel de-al doilea copil al mamei si toata viata lui bebeluseasca de pana acum a fost plina de nuante deschise. Pai de ce?
Intrebare-intrebatoare pentru persoanele care ar balmaji dezaprobator cum ca rozul si toate culorile minunate de pe lumea asta sunt pentru fetite si restul(ce a mai ramas dupa ce mandrele le-au revendicat pe toate),adicatelea maro, gri, bleumarin, negru (cah!), verde sunt aducatoare de barbatie bebelusilor/baieteilor de le poarta.

Mbrrrrrr !! Io de cand am aflat ca in burtica mea creste un baietel, mi-am zis ca nu voi pune pe el haine cernite, inchise, in culori posace. Din simplul motiv ca vreau ca ochiu’ lui sa vada in jur lumina, culoare, veselie. Apoi din motivul ca multe hainute de-ale sora-sii erau intacte sau foarte putin purtate, gen body-uri, pantalonasi, pulovarase, sosetele si un dragalas sac de dormit roz cu Winnie cel de plus-acus 😀 .
Continue reading

Amorul dantuie si feste joaca

Fuseram la teatru. Fara kinderime, just the 2 of us. De fapt, am fost invitata, ca asa se cade 😀 .

Mamicile mai trebuie si ele scoase la Union, sa se mai intoarca si catre sinele lor, ca, deh, jobul asta, pe langa frumusetea lui, ajunge sa te epuizeze la un moment dat. Si ai nevoie sa te mai scuturi din cand in cand de cutumele gospodaresti, pampersi, spinari intepenite, ochi bulbucati dupa nopti nedormite, nogocieri interminabile intre copchila de 5 ani aflata in plina expansiune a personalitatii si bebelacul-argint viu (zis si “liniuta” 😀 -despre asta, in alta postare, va promit!) aflat in plin proces de explorare a casei si a sora-sii…in fine…

Zis si facut. Toate bune si frumoase. Intentia-dumnezeiasca, tovarasia-pe masura, piesa-exceptionala.
Stiam ca stagiunea de anul acesta se va deschide cu o colaborare Bucuresti-Chisinau, dar nu cunosteam niciun nume din lista actorilor ce urmau sa interpreteze . Ne bazam pe instinct si ne doream sa fim in continuare deschisi si catre distributii noi fata de gama de actori consacrati pe care ii apreciam.
front_Amorul dantuie si feste joaca afis_2
A fost euforie totala. Daca acasa mi-am lasat comedia proprie, la TNB am continuat-o in aceeasi gama, tot cu o comedie, desi e putin spus. A fost o complexitate de piesa. Un spectacol. O nunta. O adevarata desfatare a simturilor…ochii au vazut, urechile au auzit, inima s-a bucurat. Catharsis total.
Continue reading

Pitzicoanca

Update: Ah,da! Uitasem. Pitzicoanca mai este si cea care l-a busit pe tati la Constanta. Mai exact, replica pustoaicei a fost: “Pitzicoanca aia nu vede pe unde merge ?!” 🙂

Eh, daaaa, fi-mea a rostit pentru prima data cuvantul minune.
Intr-un moment de profunzime extrema si pe fundalul unei imagini tv a exclamat: Uite pitzicoanca! In timp ce pe fatuca ei trona un maaaare zambet strengaresc.

Mda…cred ca s-a facut mare…daca stie ea sa recunoasca bipeda cu nurii p-afara. 🙂

Iacata si exemplificarea:

DSC_5694