Copilul tau esti tu

stock-vector-the-silhouette-of-a-child-with-root-81130717Conferintele lui Alfie mi-au adus ceva confirmari in legatura cu stilul meu de parenting, dar mi-au ridicat si niste multe semne de intrebare, determinandu-ma sa-i parcurg cartile si sa-mi incep introspectiile.

Fiecare dintre principiile pe care le sugereaza isi gaseste un ecou in mine si ma scoate din starea de a actiona involuntar,comod, cu efort minim, aruncandu-ma in starea de a fi atenta la orice vorba, gest pe care urmeaza sa le fac, de a actiona constient, chiar daca inseamna de multe ori sa-mi adun creierii de pe jos de epuizare.

Nu e usor sa fii prezenta in viata a doi copii mici, sa ai toate vorbele potrivite la tine, gesturile adecvate sa-ti fie gata de lansare ori de cate ori se cere, sa ai casa brici, invartindu-se dupa soare si masa gata la timp, cu mancaruri aburinde, proaspete(facute zilnic), diverse(intri in brainstorming in fiece dimineata sa cauti inspiratie pentru umplerea farfuriei), sa veghezi la integritatea corporala a celui mic si pestetotumblator, pestetotscormonitor, bagatinguradetoate, sa alergi sa iei don’soara de la gradinita, sa fii acolo la timp, cu zambetul, iubirea si covrigii calzi la tine, sa..si sa…si tot sa…

Si asta e varianta light, cand zilele seamana intre ele. Dar exista si varianta hard, cand ii pocneste raceala si timp de cate o saptamana daca nu mai mult, se adauga si alte activitati la lista deja expusa, plus stresul de rigoare ca-ti sunt dragii de ei bolnaviori.

Toate lucrurile astea le face o mama zi de zi. Si nu se plange. Doar le spune. A invatat sa fie superwoman. Si atunci stai si te intrebi daca o carte de parenting care vine si-ti da peste ochii tai nedormiti, poate sa te si ajute la urma urmei cumva.

Da, poate. In primul rand ca incepi sa te cunosti tu mai bine, sa-ti constientizezi limitele, greselile, sa poti repara ce n-ai facut bine, sa schimbi tactica de abordare, sa inveti despre cum functionam in interior si noi, si ei, si toti impreuna.
Continue reading

Parenting conditionat vs parenting neconditionat

family-safe-at-home-with-love-vector-1023658“In ciuda tuturor greselilor pe care le-am facut si pe care voi continua sa le fac ca parinte, copiii mei se vor dezvolta bine pentru simplul motiv ca ii iubesc cu adevarat”

Oare este suficient sa gandim si sa actionam asa?

Ii iubim pe copii pentru ceea ce fac sau pentru ceea ce sunt?

“Noi, parintii, ar trebui sa-i iubim pentru niciun motiv anume. Nu conteaza doar ca noi sa credem ca ii iubim neconditionat, ci si ca ei sa se simta iubiti in acest fel”

Ceea ce creeaza situatii tensionate este comportamentul. Insa un copil nu poate fi definit doar prin ceea ce face. Comportamentul lui este un mod de exprimare a sentimentelor, gandurilor si nevoilor lui. “Copiii nu sunt animale de companie ce trebuie dresate, nici computere, programate sa raspunda predictibil la un anumit input”

Parenting conditionat: Da-le un deget si-ti iau toata mana! Daca le permitem copiilor catusi de putin, ei vor profita de noi.
Parenting neconditionat: Copiii nu sunt fiinte rele, ei sunt inocenti, invata de la noi, asimileaza din jur. Cand se comporta urat, nu fac asta ca sa ne faca pe noi nefericiti, ci este modul lor de a ne transmite ca este ceva in neregula cu ei.
“Parentingul neconditionat nu este un termen simandicos, sinonim cu a-i lasa pe copii sa faca ce vor ei.

Copiii au nevoie sa fie ghidati si ajutati, insa nu sunt mici monstri care trebuie imblanziti sau struniti.” Nu ne putem creste copiii privind relatia cu ei ca pe o “tranzactie economica”, dupa principiile cererii si ofertei sau dupa fapta si rasplata.
Iubirea parinteasca nu trebuie rasplatita nicicum. Este, pur si simplu, un dar. Toti copiii au dreptul la ea.” Familia trebuie sa fie locul unde te refugiezi, unde esti iubit pentru cine esti, nu pentru ceea ce faci.
Continue reading

Conferintele lui Alfie Kohn

Sambata am participat la cea de-a doua conferinta din Romania a lui Alfie Kohn, la invitatia fetelor de la Totul despre mame, carora le multumesc.

Lume multa, freamat, emotie, mamici si tatici deopotriva, pe alocuri si bebelusi/copii mici.
Unii mai fusesera si anul trecut, altii veneau pentru prima data. Cu totii manati de aceeasi nevoie de a-l asculta pe cel ce urma sa le vorbeasca despre parenting neconditionat vs parenting conditionat, pedepse vs recompense, despre cum si unde gresim in abordarea pe care o avem fata de copiii nostri, mai mici ori mai mari.
Guess what ? Majoritatea parintilor din sala aveau copii cu varste pana in 6 ani, adica se aflau la inceputul experientei de parinte, dornici de autoperfectionare, dornici sa afle idei sanatoase de abordare a omuletului pe care-l cresc sub aripa.

Foarte interesant este faptul ca in Ro au fost traduse cele mai multe carti ale lui, mai multe decat oriunde altundeva pe glob, a fost cerut, cu totii i-am aplaudat ideile si am meditat lung la ele. Si totusi omul spune foarte clar ca fiecare parinte trebuie sa-si cladeasca impreuna cu copilul lui relatia cea mai buna pentru ei.
Continue reading

First love

boy&girlPitica mea a inceput sa fie curtata. Hmmm, dupa descoperirea inocenta de acu ceva vreme, iata ca a venit si momentul mult asteptat, prima iubire de la gradinita.

Acuma, daca tot am trecut de descoperirea liniutzei cu care se face pipi, ce sa mai zic, toate de vor urma sunt parfum.

Sa va istorisesc cum sta treaba.

Draga de ea, Maria mea, are un coleg care se agita mai cu spor in jurul ei. Si nu numai el, ci si maica-sa.
Acuma stiti si domniile voastre ca baietii-s mai mocofani asa pana mai tarziu, iar curtea pe care o fac fetelor seamana cu un impaunat al cocosului ce o face pe viteazul, luptandu-se cu dusmani imaginari, comportament semanat cu multe stangacii, copilarii si toata gama de dracarii care ar putea atrage atentia asupra lui. Inclusiv oaresce gesturi cu testosteron, de alergare si imbrancire a indragitei fete.

Ei, mandra mea a intuit ea cumva ca imburicatul cocosel de gradinita se poarta cam ciudat cu ea si e putin intrigata de faptul ca ea intelege si simte ca iubitul asta ar trebui sa se intample altfel. Adica atunci cand vorbeste de printul ei, face asa o mutrisoara excesiv de dulce, se uita gales in zare, e miorlaita…stie ea ce recuzita ii trebuie pentru victoria totala.

Nu intelege insa de ce el tot topaie in jurul ei si nu are gesturi calde, linistite asa cum crede ea ca ar trebui sa se intample iubirea.
Continue reading

Scrisoare de dragoste

Dragii mei dragi,

Desi-mi sunt zilele totuna cu noptile si primaverile totuna cu toamnele, desi timpul ma alearga in nestire si ma coloreaza cu fire argintii, desi ati tulburat gingas si iremediabil ordinea din mine si din casa, inlocuind-o cu haosul intruparii vietii in toate miile de jucarii care misuna sub pasii nostri, desi nu voi mai fi niciodata femeia ce am fost, ci numai mama pana la sfarsitul zilelor mele, desi ochii-mi si-au pierdut stralucirea glamouroasa si cocheta, ingenunchiata de multele nopti cand v-am vegheat somnul si visele, desi trupu-mi v-a oferit celula cu celula din tineretea lui, intr-o eterna, totala si umila daruire, v-as naste tot pe voi de inca o mie de ori! Imi sunteti aer, viata, fericire. Culoare, muzica, har.

Toate oglinzile le-am pitit in uitare si am ales sa ma oglindesc zilnic in privirile voastre inocente si ma imbat cu chicotele voastre fericite…
Continue reading

Mama

A fost odata ca niciodata o femeie.
Care isi vedea de viata ei, de loisirs-urile ei, de lumea ei populata cu multe si marunte nimicuri grave si importante. De tabieturile ei. Care era incantata de statutul ei de femeie, traindu-l si explorandu-l continuu in doi si crezand ca asta este tot. Ca lumea incepe si se termina cu un soare si o luna. Si ca este foarte bine asa.

Pana intr-o buna seara, cand, pe bolta clara a sclipit prima steluta. Timida, inainta catre mijlocul cerului asteptand sa prinda chip. Si sa devina o Mariuca. Si mai tarziu, peste cativa ani, un mic domn LiniuΘ›Δƒ :) .

Din acel moment, femeia a devenit mama. O intreaga noua viata incepea sa se intample in corpul ei. Artificii de hormoni, transformari ireversibile, regrupari de celule intr-un trup care se pregatea sa creeze, sa protejeze, sa hraneasca, sa creasca in el o celula mica si frumoasa.

Era fascinata de miracolul pe care-l simtea in pantece si se contempla ca si cum ar fi fost un adevarat spectacol initiatic. Se re-crea pe sine. Odata cu bebelusul, fiecare particica din ea renastea sub o noua forma, tot corpul, ca intr-o magie, forfotea a viata, a nou, a proaspat. Celulele dantuiau fermecate, prinse intr-un joc al iubirii de viata. Atrase intr-o pasionala reintinerire.

Speriata si totodata incantata de ce avea sa devina, femeia incepea sa simta cum ite nevazute o legau de-a pururi de copilul ei, intr-un tandem al dragostei eterne.
Continue reading

Zboara, puiule, zboara…!!

Vorbeam zilele trecute cu o prietena, mama a doi copii si ea, despre scoala, despre educatie, despre ce am avut noi sau mai bine zis ce nu am avut noi, dar speram sa aiba generatiile pruncilor nostri.

Despre faptul ca ne-ar fi placut ca scoala, cu toate formele ei, de la gradinita pana la facultate, sa poata sa ne descopere talentele si apoi sa ne ghideze vocational. Sa ne faciliteze descoperirea de sine. Intr-un mod frumos si util. Sa ne invete sa luam decizii. Si apoi sa ni le asumam. Sa ne povesteasca despre cum functionam noi, ca euri, nu prin o suta de mii de teorii psihologice si comportamentale, ci lasandu-ne sa ne jucam frumos cu bucatele din noi, pentru a ne cunoaste mai bine si, implicit, pentru a ne gestiona mai bine. Sa ne stimuleze sinapsele. Sa putem gandi procesele logic. Cu inceput si sfarsit. Sa stim sa formulam argumente pentru parerile noastre. Si, inainte de asta, sa AVEM pareri. Sa ne stimuleze sa emitem idei despre cum percepem realitatile din jurul nostru. Si apoi despre noi. Despre lume.
Sa fim empatici. Sa relationam sanatos cu totul in jur. Oameni,animale, natura.
Sa nu ne fie rusine si frica. De nimic. Aici nu vorbesc de nesimtire. Ci de o atitudine subiectiva, dar sanatoasa fata de lume. Sa ne intelegem rolul si rostul in raport cu toate.
Continue reading

Duduia ‘vreau de toate’

stock-vector-vector-collection-of-girls-in-bright-dresses-160060136Prin comparatie cu sarmanul je m’en fiche-ist, doritor a putine lucruri de la ea, duduia rupe statisticile. Infinitul tremura in fata dorintelor si nevoilor ei, ce se continua dincolo de stele.

Nu, nu exagerez. Femeile isi doresc multe. De fapt, tot ce se poate. Nimic nu este de refuzat si totul TREBUIE. Musai! Si rochita, si gentuta, si parfumul, si excursia, si sedinta de masaj, si pe el devreme acasa, si cu bani, si cu timp, ochi si urechi pentru ele, si cu romantismul in dinti de dimineata pana seara, si cu chef, si cu statuia deja facuta, si cu vorba la el, si cu veleitati de mama omida care ghiceste bazdacii din capul mult-prea-frumoasei chiar dinainte ca ea insasi sa-i gandeasca…

Si dupa ce ca vrea ca nesatula, le vrea si repede. Acum, ca arde!!!
Orice incercare de contraargumentare masculina este ucisa fara mila inca din fasa.

-Draga mea, dar ai atatea rochite/gentute/parfumuri/pantofi/bijuterii…. !!! 😐

-Am?? Eu AM?? Ia uita-te si tu in dulap si fa o socoteala. Cate sunt? asa cate 2-3 pentru fiecare bucata de viata…2-3 pentru serviciu, 2-3 pentru cocktail, 2-3 pentru nunti, 2-3 pentru teatru …Si tie ti se pare ca 2-3 ajung? Tu poti sa mananci doar 2-3 feluri de mancare toata viata si sa le tot repeti ? ???

– 😐 Corect, nu pot!
Continue reading

Barbatul je m’en fiche

stock-vector-retro-man-and-woman-silhouette-wallpaper-says-love-120742222Acum daca tot am rascolit treaba cu insuratu-dezmaritatu, sa dezbatem cum se cuvine relatia barbat-femeie si sa ne oprim mai intai atentia asupra LUI. A barbatului.

Sa stiti ca nu-s misandra. Mi-l iubesc pe al meu tare de tot. Atat de tare ca i-am lasat sa-mi faca doua randuri de cezariene echivalente cu cei mai minunati doi copii. Si asta a fost mare treaba, mai ales ca-s o infocata aparatoare a integritatii trupului meu. Nu m-am operat niciodata pana la copii, nu mi-am rupt niciun picior si nicio mana, nu mi-am spart niciun cap. Deci fiecare celula la locul ei pe turbo speed. Pana ne-am intrupat impreuna in cei doi kinderi, iesiti cu sacrificiu de trup. Al meu. Clar.

Revenind.

Sa-i luam la despicat inca din stadiul de celula, de ou. Spun studiile ca fetitele sunt mai rezistente decat baieteii. Deci de la facere ei sunt mai vulnerabili. Mocofani, adica. :) Ca tot imi place mie cuvantul asta.
Apoi sunt atarnache asa de tzatza/fusta mamei pana pe la adolescenta cand incepe sa le miroasa a catrinta si schimba posesoarea tzatzei/fustei.

Daca sunteti perspicace si stiu ca sunteti, veti intelege deja care le sunt de mici directiile in viata. Tzatza si fusta. Adica hrana si mmmnnnnmmmm…fusta πŸ˜€ .

Simplu, dragile mele. Atata nevoie au ei in toata existenta asta a lor. Asa i-a creat pe ei mama natura. Doar cu 2 mari si minunate nevoi. Pe care, fir-ar sa fie, doar femeia le poate indeplini.
Continue reading

Dragostea ca o promisiune

doiAud in dreapta si in stanga de lume care se desparte. De oameni care au pornit de mana in viata, senini, increzatori, purtandu-si dragostea in suflet si pe chip pentru ca apoi in mersul lor sa se intample ceva care sa-i faca sa se indeparteze unul de altul incetul cu incetul, pana la separarea definitiva.

Este interesant cum mare parte din ele sunt relatii care au debutat pe la 20+ si care s-au terminat pe la 30+ .

Cu alte cuvinte multa lume singura dupa varsta de 30 de ani.
Singura si cu pretentii. Si cu sperante. Si cu ochii roata dupa ileana cosanzeana ori fat frumos,pe care i-au ratat la 20 de ani din cauza persoanei mult prea normale de care apucasera sa se indragosteasca. Un partener mult prea pamantean, ca si ei de altfel, care detinea si calitati si defecte, usor de tolerat pe atunci, pe la inceputuri de amor cand nu prea stai sa faci planuri de biznis pe toata viata cu toate cheltuielile ma-sii, cu buget de marketing pentru kinderime si cu rate la casa.

Eiii si cum dragutul de eros isi ia repede zborul si te lasa cu ochii larg deschisi in ochii celui de langa tine, gol-golut, asa cum l-a facut muma-sa, cu toate bune si nebune, te trezesti deodata ca iaca parca nu-ti mai place. Ca aia nu e bine, ca aia nu e destula, ca ailalta era mai cu spor altadata, ca multe si marunte, ca timp de-ala de facut chestii impreuna nu mai e, ca, deh!, corporatia s-o ia naiba te mananca de energie, ca kinderimea(daca a apucat sa apara), ca dereticat prin casa, ca una, ca alta….si tot asa pana ajungi sa tragi linie si sa socotesti pierdere, si nu profit!

Mhmmmm…dragii mosului, nu-i a buna!

Eu am asa niste crezuri ale mele pe care le-as pune la loc de lecturat, nu de alta, dar poate multi se vor trezi din vreme si nu vor mai ajunge sa desfaca ceea ce instinctul lor a unit atunci cand erau de-o schioapa si nu stiau ca relatia dintre doi oameni nu inseamna profit ori pierdere. Ca omul pe care sufletul tanar il alege, simtind, nu gandind, este cea mai buna alegere ever!
Continue reading