Ora de pupat

Nu stiu altii cum sunt, dar noi, adica eu, tati si pitica, suntem tare pupaciosi, atat de pupaciosi incat devenim gelosi unii pe altii.

Sa va explic.
Pitica e tot timpul pupata, la culcare, la trezire, la plecare, la venire, la sfarsitul mesei, dupa rontaitul marului, la terminarea puzzle-ului, in timpul spectacolelor pe care le sustine ritualic, acasa. Si ori de cate ori mai e nevoie.

Si, bineinteles, pupa si ea inapoi, dar asa, mai cu masura.

Problema apare cand tati o pupa pe mami. Ca nu ne ascundem la un pupic nevinovat.
Copilul trebuie sa vada, cel putin asa consideram noi, afectiune intre parinti, sa invete ca afectivitatea nu este un nod in gat, ci o manifestare normala si sanatoasa intr-un cuplu si apoi intr-o familie.
Si asa ca dam liber la imbratisari si pupaceli. Numai ca nu ne nimerim mereu pe langa ea, cand facem asta, ci ne mai apuca si pe la bucatarie sau prin alta camera si atunci, ea, pitica tocmai pupata si raspupata, striga la noi de pe scaunelul ei de diva mica :” Da’ ce faceti voi acolo? Va pupati fara mine? Pupati-ma si pe mine!”
Si de multe ori, daca nu ne executam imediat, vine ea la noi cu o mutra geloasa si intinde boticul catre tati, ca acolo e durerea ei mare.

Eh, da, pitica deja il vede pe tati printul ei si desi accepta sa-l imparta cu mami, nu-i cade bine de fiecare data. Asa ca isi cere drepturile cu multa fermitate.

Imi place de ea ca ea asa bataioasa si riposteaza daca nu i se da portia de pupici.
Si-mi mai place ca e afectiva, se lipeste de noi si inchide ochii, semn ca traieste intens momentul.
O pitica iubareata, asa cum mi-am dorit intotdeauna.

La voi au inceput manifestarile de gelozie?

sursa foto

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *