Ghetuta lui Mos Nicolae

Ati pregatit-o? Noi am mesterit chiar mai multe, cate una pentru fiecare.

Sunt foarte simplu de facut. Numai chef sa aveti si putin timp la dispozitie.

Am cautat intre colile Mariei(materialul didactic de acasa) si am ales 4 bucati, de culori diferite: alba, rosie, mov si portocalie. Apoi am scotocit in sertarul cel mai greu de deschis din casa, tocmai pentru ca-l bagam in seama foarte rar, acolo unde mi-am depozitat ustensilele de cusut, ace, ata, ghemuri, fundite, nasturi, brizbrizuri si tot noianul de nimicuri care te salveaza cand te pocneste vreun moment creativ.

In fine. Am ales cateva culori de fire care sa se potriveasca nuantelor de hartie si am desenat usor cu creionul conturul unei ghetute cat mai simple.

Pitica le-a decupat, eu am retusat pe unde a intrat ea mai mult cu foarfeca si apoi ne-am impartit sarcinile. Ea a luat coala alba si a pictat cu o nuanta de corai foarte frumoasa ghetuta tocmai decupata.

Eu am mesterit ghetutele din colile colorate, le-am decupat si apoi le-am cusut sireturi asortate.
Apoi pe cea portocalie i-am dat-o Mariei si am lasat-o sa se desfasoare in voie si sa lipeasca pe ea bucati micute de hartie, de diverse forme, asa cum doreste.

La final, sesiunea foto, ca sa ne imortalizam creatiile.
Si pentru ca tati aseara a avut chef de pictat, am pozat si bradutul minunat pe care l-a creat din pensula inspre delectarea lui si bucuria piticii, fascinata mereu de desenele made by tati.

Iata ce ne-a iesit.

Ora de pupat

Nu stiu altii cum sunt, dar noi, adica eu, tati si pitica, suntem tare pupaciosi, atat de pupaciosi incat devenim gelosi unii pe altii.

Sa va explic.
Pitica e tot timpul pupata, la culcare, la trezire, la plecare, la venire, la sfarsitul mesei, dupa rontaitul marului, la terminarea puzzle-ului, in timpul spectacolelor pe care le sustine ritualic, acasa. Si ori de cate ori mai e nevoie.

Si, bineinteles, pupa si ea inapoi, dar asa, mai cu masura.

Problema apare cand tati o pupa pe mami. Ca nu ne ascundem la un pupic nevinovat.
Copilul trebuie sa vada, cel putin asa consideram noi, afectiune intre parinti, sa invete ca afectivitatea nu este un nod in gat, ci o manifestare normala si sanatoasa intr-un cuplu si apoi intr-o familie.
Si asa ca dam liber la imbratisari si pupaceli. Numai ca nu ne nimerim mereu pe langa ea, cand facem asta, ci ne mai apuca si pe la bucatarie sau prin alta camera si atunci, ea, pitica tocmai pupata si raspupata, striga la noi de pe scaunelul ei de diva mica :” Da’ ce faceti voi acolo? Va pupati fara mine? Pupati-ma si pe mine!”
Si de multe ori, daca nu ne executam imediat, vine ea la noi cu o mutra geloasa si intinde boticul catre tati, ca acolo e durerea ei mare.
Continue reading

Alba ca Zapada si ai nostri ‘pitici’

Fi-mea are o noua pasiune: desenul cu Alba ca Zapada si cei sapte pitici.  De fiecare data cand vine de la gradi, isi deschide calculatorul si zoreste pe youtube sa-i dea play. Deja e ritualica treaba.

Pe langa faptul ca a invatat toate replicile si toate cantecele Albei si ale piticilor, o vad ca se uita pierduta la personajul feminin. Eu, trecuta de momentul desene animate, ca, na, imi asum numai preocupari cu grad maxim de responsabilitate, zic, sa imi trag putin sufletul si sa revad si eu povestea.
Continue reading

Sa fim copii, pentru inca o zi…

Azi am avut o revelatie.

Mi-am luat pitica de la gradinita si ne-am oprit in parc, sa stam la aer si sa mai zburdam un pic. Adica de zburdat la propriu doar ea, ca eu imi pastram mina de parinte serios care vegheaza responsabil la joaca odraslei.

M-am asezat cuminte pe o banca si uitandu-ma la cat de bine se distrau copiii si cat de fericiti erau in jocul lor, am realizat ca oamenii mari sunt tristi. Chiar tristi, da.
Continue reading

Mami, mami…de ce e toamna?

Amurg. Amurg de toamna tarzie.

O fetita invata sa faca primii pasi sustinuta de manutele-i mici. Privirea duioasa a mamei o invaluie.
Isi aminteste ca in urma cu un an, in acelasi parc, printre aceleasi frunze, mami o purta in burtica. Si atunci ii placea la plimbare, mersul mamei o legana si o alina. In lumea ei mica si calda, se simtea in siguranta. Probabil si visa…visa ca mami o mangaie cu o frunza pe capsor si ii canta. Un cantec de leagan.
Continue reading

Idee roditoare de la Danone

Update: Iata si ardeiul nostru, dupa cateva saptamani.
              Maria e foarte mandra de trebusoara ei.


De cateva zile, fi-mea e un mic agricultor.
Cumparand, din intamplare, branzica Danonino, am descoperit in pachetelul de 2 bucati un pliculet cu cateva seminte, insotite de instructiuni de cultivare.

Mi s-a parut foarte interesant, mai ales ca plantarea se facea exact in borcanelele danone, implicand total pustimea care urma sa aiba noi responsabilitati: sa ude pamantul in mod regulat, in fiecare zi, sa-i gaseasca un loc insorit, sa urmareasca aparitia primului muguras de planta.

Si iata ca pitica mea a fost harnica si responsabila, a udat, a ingrijit si acum avem un firisor de ardei, care-si indreapta timid capsorul fragil catre soare.
Continue reading