Mama

A fost odata ca niciodata o femeie.
Care isi vedea de viata ei, de loisirs-urile ei, de lumea ei populata cu multe si marunte nimicuri grave si importante. De tabieturile ei. Care era incantata de statutul ei de femeie, traindu-l si explorandu-l continuu in doi si crezand ca asta este tot. Ca lumea incepe si se termina cu un soare si o luna. Si ca este foarte bine asa.

Pana intr-o buna seara, cand, pe bolta clara a sclipit prima steluta. Timida, inainta catre mijlocul cerului asteptand sa prinda chip. Si sa devina o Mariuca. Si mai tarziu, peste cativa ani, un mic domn Liniuță 🙂 .

Din acel moment, femeia a devenit mama. O intreaga noua viata incepea sa se intample in corpul ei. Artificii de hormoni, transformari ireversibile, regrupari de celule intr-un trup care se pregatea sa creeze, sa protejeze, sa hraneasca, sa creasca in el o celula mica si frumoasa.

Era fascinata de miracolul pe care-l simtea in pantece si se contempla ca si cum ar fi fost un adevarat spectacol initiatic. Se re-crea pe sine. Odata cu bebelusul, fiecare particica din ea renastea sub o noua forma, tot corpul, ca intr-o magie, forfotea a viata, a nou, a proaspat. Celulele dantuiau fermecate, prinse intr-un joc al iubirii de viata. Atrase intr-o pasionala reintinerire.

Speriata si totodata incantata de ce avea sa devina, femeia incepea sa simta cum ite nevazute o legau de-a pururi de copilul ei, intr-un tandem al dragostei eterne.
Continue reading

Idei pentru masa de fructe

retete_cu_fructeDomnu’ Liniuță, alis pustiu’ cel mic, este un mare pofticios. Nu poate omu sa molfaie ceva, ca el intinde boticul sa-i dai si lui sa guste.

Eu, nefiind o gurmanda si nici vreo infocata fana a mancarii, trebuie sa generez variatiuni de papica in fiecare zi, incepand cu micul dejun si pana la masa de seara. Inchipuiti-va ca n-am rabdare sa stau sa crosetez retete toata ziua, ca timp de-ala de facut si altceva n-as mai avea neam. Asa ca mai trisez si eu, ca sa putem face si o tura pe afara, sa ne mai bucuram de toamna asta calda.

Prin urmare, arunc in blender ce-mi cade sub ochi.
Si aici vorbesc de masa de fructe, pe care eu o imbunatatesc si cu seminte/cereale/branzica de casa.

Pana acum am testat si papat cu pofta urmatoarele combinatii:

-mar, banana, suc de portocala, stafide, nuci, seminte de floarea-soarelui;
-banana, para, nuci;
-banana, para, branzica de casa;
-strugure, mar, banana, cereale fulgi fini;
-mar, para, branzica de casa;
-banana fiarta , zeama de lamaie;
-mar pufuit cu scortisoara;
-mar copt, stafide, branzica
-mar, strugure, para, cereale fulgi fini, seminte de in;
-banana, avocado;
-piersica, mar, banana.
Continue reading

Zboara, puiule, zboara…!!

Vorbeam zilele trecute cu o prietena, mama a doi copii si ea, despre scoala, despre educatie, despre ce am avut noi sau mai bine zis ce nu am avut noi, dar speram sa aiba generatiile pruncilor nostri.

Despre faptul ca ne-ar fi placut ca scoala, cu toate formele ei, de la gradinita pana la facultate, sa poata sa ne descopere talentele si apoi sa ne ghideze vocational. Sa ne faciliteze descoperirea de sine. Intr-un mod frumos si util. Sa ne invete sa luam decizii. Si apoi sa ni le asumam. Sa ne povesteasca despre cum functionam noi, ca euri, nu prin o suta de mii de teorii psihologice si comportamentale, ci lasandu-ne sa ne jucam frumos cu bucatele din noi, pentru a ne cunoaste mai bine si, implicit, pentru a ne gestiona mai bine. Sa ne stimuleze sinapsele. Sa putem gandi procesele logic. Cu inceput si sfarsit. Sa stim sa formulam argumente pentru parerile noastre. Si, inainte de asta, sa AVEM pareri. Sa ne stimuleze sa emitem idei despre cum percepem realitatile din jurul nostru. Si apoi despre noi. Despre lume.
Sa fim empatici. Sa relationam sanatos cu totul in jur. Oameni,animale, natura.
Sa nu ne fie rusine si frica. De nimic. Aici nu vorbesc de nesimtire. Ci de o atitudine subiectiva, dar sanatoasa fata de lume. Sa ne intelegem rolul si rostul in raport cu toate.
Continue reading

Degetelul sau suzeta?

Probabil ca sunt multe mamici printre voi care au experimentat una dintre cele doua variante sau chiar pe amandoua. Sau niciuna, alegerea cea mai sanatoasa 🙂 .

Ai mei copii au avut preferinte oarecum asemanatoare. Din start, niciunul nu a vrut suzeta.

Mandra si-a descoperit devreme degetelul si nu s-a mai despartit de el pana la 2 ani. Eram disperata. Pentru ca nestiutoare in ale consecintelor suptului de degetel mare, ma perpeleam pe toate partile, gandindu-ma ca practica asta i-ar putea afecta bolta palatina, apoi pozitionarea corecta a dintilor, plus vorbirea. Ei, nu s-a intamplat niciunul dintre scenariile apocaliptice pe care mi le imaginam. Degetelul minune era cu treaba lui, alina, relaxa, era paliativ pentru sete si foame, prieten de nadejde cand lipseau mami si tati, mai safe oarecum fiind prins de corp fata de suzeta care putea oricand sa cada pe jos mai cu seama pe afara.

A fost destul de greu s-o dezvatam. Ajutorul a venit intr-o buna zi de la bunici. I-au cumparat in joaca o suzeta si au inceput s-o ademeneasca. Fara sa-i impuna. Fara sa forteze nimic. Doar jucandu-se si tentand-o s-o incerce. Pana la urma a mers. Au avut rabdare cateva zile, dar au avut si succes, pustoaica aratandu-se foarte incantata de noua descoperire. O vreme a mers cu ele in paralel: si degetelul, si suzeta. Cand una, cand alta. Dar pana la urma a castigat suzeta, ca nou element introdus in sfera curiozitatilor infinite ale copchilei cu par balai.
Continue reading

Despre pipifobie si cacafobie

Warning: A se citi numai de catre cunoscatori, de catre cei implicati direct in complexul si atoatemirositorul proces de crestere a unui copil din stadiul de bebelus pana la stadiul de …ohhh, dar mai e mult pana acolo…pana la stadiul de adult.

Cuvintele ciudate din titlu nu exista in dex, decat pe bucati, le-am combinat eu ad-hoc, intr-o pasa de creativitate lingvistica.
Ce mi-o fi venit? Probabil ca va intrebati… Si bine faceti ca va intrebati.

Pai am realizat ca se contureaza niste situatiuni destul de serioase atunci cand parintii au o problema cu momentele jenante, ca, deh, apar si alea dupa gangurit, jucat, iubit si pupat, ale copilului. Ca nu toata lumea e inzestrata cu forta de a invinge mirosurile si atunci ce ne facem? Trebuie sa spalam, schimbam, sa mai recoltam si probe pentru analize cateodata…pe astea cine sa ni le faca?

Uneori m-am intrebat daca nu cumva e vorba de sclifoseala. Ca e mai comod sa zici ca nu te tine senzorialu’ decat sa te implici activ in situatie. Dar se pare ca unii parinti, saracii de ei, chiar au o fobie fiziologica, ce se manifesta fara voia lor, involuntar.
Continue reading