Copilul tau esti tu

stock-vector-the-silhouette-of-a-child-with-root-81130717Conferintele lui Alfie mi-au adus ceva confirmari in legatura cu stilul meu de parenting, dar mi-au ridicat si niste multe semne de intrebare, determinandu-ma sa-i parcurg cartile si sa-mi incep introspectiile.

Fiecare dintre principiile pe care le sugereaza isi gaseste un ecou in mine si ma scoate din starea de a actiona involuntar,comod, cu efort minim, aruncandu-ma in starea de a fi atenta la orice vorba, gest pe care urmeaza sa le fac, de a actiona constient, chiar daca inseamna de multe ori sa-mi adun creierii de pe jos de epuizare.

Nu e usor sa fii prezenta in viata a doi copii mici, sa ai toate vorbele potrivite la tine, gesturile adecvate sa-ti fie gata de lansare ori de cate ori se cere, sa ai casa brici, invartindu-se dupa soare si masa gata la timp, cu mancaruri aburinde, proaspete(facute zilnic), diverse(intri in brainstorming in fiece dimineata sa cauti inspiratie pentru umplerea farfuriei), sa veghezi la integritatea corporala a celui mic si pestetotumblator, pestetotscormonitor, bagatinguradetoate, sa alergi sa iei don’soara de la gradinita, sa fii acolo la timp, cu zambetul, iubirea si covrigii calzi la tine, sa..si sa…si tot sa…

Si asta e varianta light, cand zilele seamana intre ele. Dar exista si varianta hard, cand ii pocneste raceala si timp de cate o saptamana daca nu mai mult, se adauga si alte activitati la lista deja expusa, plus stresul de rigoare ca-ti sunt dragii de ei bolnaviori.

Toate lucrurile astea le face o mama zi de zi. Si nu se plange. Doar le spune. A invatat sa fie superwoman. Si atunci stai si te intrebi daca o carte de parenting care vine si-ti da peste ochii tai nedormiti, poate sa te si ajute la urma urmei cumva.

Da, poate. In primul rand ca incepi sa te cunosti tu mai bine, sa-ti constientizezi limitele, greselile, sa poti repara ce n-ai facut bine, sa schimbi tactica de abordare, sa inveti despre cum functionam in interior si noi, si ei, si toti impreuna.
Continue reading

Scrisoare de dragoste

Dragii mei dragi,

Desi-mi sunt zilele totuna cu noptile si primaverile totuna cu toamnele, desi timpul ma alearga in nestire si ma coloreaza cu fire argintii, desi ati tulburat gingas si iremediabil ordinea din mine si din casa, inlocuind-o cu haosul intruparii vietii in toate miile de jucarii care misuna sub pasii nostri, desi nu voi mai fi niciodata femeia ce am fost, ci numai mama pana la sfarsitul zilelor mele, desi ochii-mi si-au pierdut stralucirea glamouroasa si cocheta, ingenunchiata de multele nopti cand v-am vegheat somnul si visele, desi trupu-mi v-a oferit celula cu celula din tineretea lui, intr-o eterna, totala si umila daruire, v-as naste tot pe voi de inca o mie de ori! Imi sunteti aer, viata, fericire. Culoare, muzica, har.

Toate oglinzile le-am pitit in uitare si am ales sa ma oglindesc zilnic in privirile voastre inocente si ma imbat cu chicotele voastre fericite…
Continue reading

Produse dermatocosmetice

Zilnic inghitim tone de praf si noxe, nu doar prin respiratie, ci si prin piele.
Apoi bifam in fiecare zi un iures de activitati, deadline-uri ce trebuiau rezolvate de ieri, ne dam de trei ori peste cap sa fim in sapte locuri deodata, mancam pe apucate.

Daca nu respiram aerul de afara plin de fumul celor milioane de catralioane de masini circulande non stop, cand suntem in interior il respiram pe ala scuipat de aparatele de AC care numai sanatos nu-i.
Adaugam si niste dezechilibre hormonale determinate de cele de mai sus ori aparute din senin si iata reteta ideala pentru cele mai multe probleme dermatologice, mai cu seama cele ale tenului.
Si atunci avem nevoie sa dregem la exterior dezechilibrele din interior.

Eu, una, va marturisesc ca nu am gasit inca crema potrivita mie si problemelor mele dermato.
Am observat ca initial, la primele aplicari, unele creme chiar par a-si face treaba. Insa, dupa ce tenul se obisnuieste cu ele, nu mai au niciun efect.

Posibil sa nu fi folosit inca produsele potrivite. Eu am un ten sensibil, mixt, usor pigmentat, deh, melasma de dupa sarcina si lipsit de luminozitate.
Uracios, as zice si sclifosit ca o pitipoanca. Nu-i place nimic si se revolta de fiecare data cand mai testez cate o crema sau cate un ulei. Uleiul de orez pare sa-i fi placut cel mai mult pentru ca este oarecum mai usor de absorbit si regenereaza.
Continue reading

Mama

A fost odata ca niciodata o femeie.
Care isi vedea de viata ei, de loisirs-urile ei, de lumea ei populata cu multe si marunte nimicuri grave si importante. De tabieturile ei. Care era incantata de statutul ei de femeie, traindu-l si explorandu-l continuu in doi si crezand ca asta este tot. Ca lumea incepe si se termina cu un soare si o luna. Si ca este foarte bine asa.

Pana intr-o buna seara, cand, pe bolta clara a sclipit prima steluta. Timida, inainta catre mijlocul cerului asteptand sa prinda chip. Si sa devina o Mariuca. Si mai tarziu, peste cativa ani, un mic domn LiniuΘ›Δƒ :) .

Din acel moment, femeia a devenit mama. O intreaga noua viata incepea sa se intample in corpul ei. Artificii de hormoni, transformari ireversibile, regrupari de celule intr-un trup care se pregatea sa creeze, sa protejeze, sa hraneasca, sa creasca in el o celula mica si frumoasa.

Era fascinata de miracolul pe care-l simtea in pantece si se contempla ca si cum ar fi fost un adevarat spectacol initiatic. Se re-crea pe sine. Odata cu bebelusul, fiecare particica din ea renastea sub o noua forma, tot corpul, ca intr-o magie, forfotea a viata, a nou, a proaspat. Celulele dantuiau fermecate, prinse intr-un joc al iubirii de viata. Atrase intr-o pasionala reintinerire.

Speriata si totodata incantata de ce avea sa devina, femeia incepea sa simta cum ite nevazute o legau de-a pururi de copilul ei, intr-un tandem al dragostei eterne.
Continue reading

Duduia ‘vreau de toate’

stock-vector-vector-collection-of-girls-in-bright-dresses-160060136Prin comparatie cu sarmanul je m’en fiche-ist, doritor a putine lucruri de la ea, duduia rupe statisticile. Infinitul tremura in fata dorintelor si nevoilor ei, ce se continua dincolo de stele.

Nu, nu exagerez. Femeile isi doresc multe. De fapt, tot ce se poate. Nimic nu este de refuzat si totul TREBUIE. Musai! Si rochita, si gentuta, si parfumul, si excursia, si sedinta de masaj, si pe el devreme acasa, si cu bani, si cu timp, ochi si urechi pentru ele, si cu romantismul in dinti de dimineata pana seara, si cu chef, si cu statuia deja facuta, si cu vorba la el, si cu veleitati de mama omida care ghiceste bazdacii din capul mult-prea-frumoasei chiar dinainte ca ea insasi sa-i gandeasca…

Si dupa ce ca vrea ca nesatula, le vrea si repede. Acum, ca arde!!!
Orice incercare de contraargumentare masculina este ucisa fara mila inca din fasa.

-Draga mea, dar ai atatea rochite/gentute/parfumuri/pantofi/bijuterii…. !!! 😐

-Am?? Eu AM?? Ia uita-te si tu in dulap si fa o socoteala. Cate sunt? asa cate 2-3 pentru fiecare bucata de viata…2-3 pentru serviciu, 2-3 pentru cocktail, 2-3 pentru nunti, 2-3 pentru teatru …Si tie ti se pare ca 2-3 ajung? Tu poti sa mananci doar 2-3 feluri de mancare toata viata si sa le tot repeti ? ???

– 😐 Corect, nu pot!
Continue reading

Barbatul je m’en fiche

stock-vector-retro-man-and-woman-silhouette-wallpaper-says-love-120742222Acum daca tot am rascolit treaba cu insuratu-dezmaritatu, sa dezbatem cum se cuvine relatia barbat-femeie si sa ne oprim mai intai atentia asupra LUI. A barbatului.

Sa stiti ca nu-s misandra. Mi-l iubesc pe al meu tare de tot. Atat de tare ca i-am lasat sa-mi faca doua randuri de cezariene echivalente cu cei mai minunati doi copii. Si asta a fost mare treaba, mai ales ca-s o infocata aparatoare a integritatii trupului meu. Nu m-am operat niciodata pana la copii, nu mi-am rupt niciun picior si nicio mana, nu mi-am spart niciun cap. Deci fiecare celula la locul ei pe turbo speed. Pana ne-am intrupat impreuna in cei doi kinderi, iesiti cu sacrificiu de trup. Al meu. Clar.

Revenind.

Sa-i luam la despicat inca din stadiul de celula, de ou. Spun studiile ca fetitele sunt mai rezistente decat baieteii. Deci de la facere ei sunt mai vulnerabili. Mocofani, adica. :) Ca tot imi place mie cuvantul asta.
Apoi sunt atarnache asa de tzatza/fusta mamei pana pe la adolescenta cand incepe sa le miroasa a catrinta si schimba posesoarea tzatzei/fustei.

Daca sunteti perspicace si stiu ca sunteti, veti intelege deja care le sunt de mici directiile in viata. Tzatza si fusta. Adica hrana si mmmnnnnmmmm…fusta πŸ˜€ .

Simplu, dragile mele. Atata nevoie au ei in toata existenta asta a lor. Asa i-a creat pe ei mama natura. Doar cu 2 mari si minunate nevoi. Pe care, fir-ar sa fie, doar femeia le poate indeplini.
Continue reading

Dragostea ca o promisiune

doiAud in dreapta si in stanga de lume care se desparte. De oameni care au pornit de mana in viata, senini, increzatori, purtandu-si dragostea in suflet si pe chip pentru ca apoi in mersul lor sa se intample ceva care sa-i faca sa se indeparteze unul de altul incetul cu incetul, pana la separarea definitiva.

Este interesant cum mare parte din ele sunt relatii care au debutat pe la 20+ si care s-au terminat pe la 30+ .

Cu alte cuvinte multa lume singura dupa varsta de 30 de ani.
Singura si cu pretentii. Si cu sperante. Si cu ochii roata dupa ileana cosanzeana ori fat frumos,pe care i-au ratat la 20 de ani din cauza persoanei mult prea normale de care apucasera sa se indragosteasca. Un partener mult prea pamantean, ca si ei de altfel, care detinea si calitati si defecte, usor de tolerat pe atunci, pe la inceputuri de amor cand nu prea stai sa faci planuri de biznis pe toata viata cu toate cheltuielile ma-sii, cu buget de marketing pentru kinderime si cu rate la casa.

Eiii si cum dragutul de eros isi ia repede zborul si te lasa cu ochii larg deschisi in ochii celui de langa tine, gol-golut, asa cum l-a facut muma-sa, cu toate bune si nebune, te trezesti deodata ca iaca parca nu-ti mai place. Ca aia nu e bine, ca aia nu e destula, ca ailalta era mai cu spor altadata, ca multe si marunte, ca timp de-ala de facut chestii impreuna nu mai e, ca, deh!, corporatia s-o ia naiba te mananca de energie, ca kinderimea(daca a apucat sa apara), ca dereticat prin casa, ca una, ca alta….si tot asa pana ajungi sa tragi linie si sa socotesti pierdere, si nu profit!

Mhmmmm…dragii mosului, nu-i a buna!

Eu am asa niste crezuri ale mele pe care le-as pune la loc de lecturat, nu de alta, dar poate multi se vor trezi din vreme si nu vor mai ajunge sa desfaca ceea ce instinctul lor a unit atunci cand erau de-o schioapa si nu stiau ca relatia dintre doi oameni nu inseamna profit ori pierdere. Ca omul pe care sufletul tanar il alege, simtind, nu gandind, este cea mai buna alegere ever!
Continue reading

Amorul dantuie si feste joaca

Fuseram la teatru. Fara kinderime, just the 2 of us. De fapt, am fost invitata, ca asa se cade πŸ˜€ .

Mamicile mai trebuie si ele scoase la Union, sa se mai intoarca si catre sinele lor, ca, deh, jobul asta, pe langa frumusetea lui, ajunge sa te epuizeze la un moment dat. Si ai nevoie sa te mai scuturi din cand in cand de cutumele gospodaresti, pampersi, spinari intepenite, ochi bulbucati dupa nopti nedormite, nogocieri interminabile intre copchila de 5 ani aflata in plina expansiune a personalitatii si bebelacul-argint viu (zis si “liniuta” πŸ˜€ -despre asta, in alta postare, va promit!) aflat in plin proces de explorare a casei si a sora-sii…in fine…

Zis si facut. Toate bune si frumoase. Intentia-dumnezeiasca, tovarasia-pe masura, piesa-exceptionala.
Stiam ca stagiunea de anul acesta se va deschide cu o colaborare Bucuresti-Chisinau, dar nu cunosteam niciun nume din lista actorilor ce urmau sa interpreteze . Ne bazam pe instinct si ne doream sa fim in continuare deschisi si catre distributii noi fata de gama de actori consacrati pe care ii apreciam.
front_Amorul dantuie si feste joaca afis_2
A fost euforie totala. Daca acasa mi-am lasat comedia proprie, la TNB am continuat-o in aceeasi gama, tot cu o comedie, desi e putin spus. A fost o complexitate de piesa. Un spectacol. O nunta. O adevarata desfatare a simturilor…ochii au vazut, urechile au auzit, inima s-a bucurat. Catharsis total.
Continue reading

Prajitura cu mascarpone si ciocolata

Am descoperit aceasta prajitura delicioasa acum un an de zile. Si de atunci o tot fac, nu pentru ca as fi pusa pe repeat, ci pentru ca este un adevarat dezmat al simturilor.DSC_3907

Se face foarte usor si este mereu la fel de ispititoare si apetisanta. Plus ca iti da posibilitatea sa tot inovezi, sa fie de fiecare data putin diferita decat data anterioara, dar sa ramana tot timpul delicioasa si fina.

De fapt, poftitorii la ciocolata stiu cum e!

Haideti sa va povestesc maiastra reteta!

Si ca sa incep inginereste, va precizez ca aceasta prajitura este compusa din blat, crema si glazura + ornament.

Blatul este, de fapt, un pandispan.
-5 oua;
-5 linguri de zahar(+1,2 pliculete zahar vanilat)
-5 linguri de faina;
-1 lingurita praf de copt.

Se bat albusurile spuma, se adauga zaharul, lingura cu lingura, apoi galbenusurile, unul cate unul si la final faina, tot lingura cu lingura si presarata pe toata suprafata compozitiei, mixata la viteza mai mica pentru a nu face cocoloase. Plus lingurita de praf de copt.
Se incinge cuptorul in prealabil la 180 de grade. Compozitia se toarna intr-o tava tapetata cu hartie de copt si se lasa la cuptor pana trece testul scobitorii, aprox 20-30 min.

Se scoate pandispanul si se lasa la racit.
Continue reading