Febra 40, autor necunoscut (2)

Dis de dimineata, totul bine si frumos. Febra scazuta, 37.3, copilul mananca mai bine, se joaca, e vioi pana spre seara cand iar frisoane, iar febra 40.

Deja nu mai suportam termometrul. Tocmai cand crezusem ca totul n-a fost decat un vis urat, ca poate nu e nimic grav, mai ales ca in afara de corp fiert, copilul nu avea niciun alt simptom, reapar monstrii si ne anunta o noua noapte incinsa.

M-am speriat suficient cat sa o pornim catre spital. La Budimex, unde ne-am gasit mereu leacul in situatii critice. Ajunsi acolo, febra 38. Ii facem o hemoleucograma la o tanti asistenta foarte draguta si mergand cu rezultatele-n dinti catre medicul de garda, pe pitica o apuca iar frisoanele.

In maxim 15 minute, termometrul lor cititor in ureche ma arunca din nou in nauceala: 39.3. Pfoa!!
O alta tanti asistenta, perfect stapana pe situatie, da verdictul: novocalmin!! What? Pai eu mi-am tot muscat mainile pe acasa sa nu dau aceasta otrava suprema copilului meu si tantica asta ma arunca la lei asa dintr-o clipita?!!

Cred ca i-am sagetat o privire ucigatoare, ca in secunda doi, mi-a replicat:”Doamna, daca nu vreti sa-i administram novocalmin, trebuie sa-mi dati cu semnatura!”
Atunci ma intorc rapid catre mine, fac un raport realist intre ce se intampla copilului meu si gargaunii-mi proprii, il pun contextual in mediul spitalicesc si-mi soptesc de linistire, cu ultimele resurse:”Femeie, oamenii astia sunt aici ca sa ajute kinderimea cand apar situatii de urgenta si asta e una dintre ele. Behave yourself! Asta e menirea lor!”

Am incuviintat ca-i pun eu supozitorul otravitor si am facut-o. Din pacate, degeaba. Mai bine imi ascultam instinctele si ceream direct impachetari. Dar nemaitrecand prin momente de-astea limita, invatam si eu din mers si ascultam de altii capabili sa-mi ajute copilul.

Febra urca la 39.7. Copilul obosit, surescitat, noaptea-noapte si apoi venise si ora de somn pentru el.
Trecem la impachetari. Functioneaza mai bine decat toata otrava de dinainte. Ajungem la un 38.1 dupa ce ne chinuim impreuna, ochi in ochi, fiecare inghitindu-si lacrimile si rugandu-se la cine da viata in lumea asta sa ne scape de fierbinteala. Margelutele albastre ma imporau sa o duc acasa,ca vrea nani.

Concluzia: analizele nu indicau nimic infectios, bacterian infectios, ci o don’soara viroza cu fitze multe.
Ni s-a prescris antibiotic. Ajunsi acasa, ne-am mai distrat cu un alt episod de frisoane si 40 febra, insa, din fericire, dupa ce i-am administrat doza de antibiotic, febra a tot scazut, asa incat dimineata deja eram in normalitate, 36.5.

Lasand la o parte tonul comic in care v-am prezentat povestioara noastra de weekend, va marturisesc ca am murit si am inviat la fiecare nou frison si la fiecare noua liniuta in termometru.

Si apoi am simtit cum fire nevazute ma leaga de copilul meu mai puternic decat orice pe lumea asta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *