Tare smecher e virusul asta varicelo-zosterian, cel aducator de varicela(varsat de vant).
Zic asta pentru ca isi face cuib cam doua saptamani si, cand incepi sa speri ca poate te-a ocolit si de data asta, te izbeste ca un tsunami, dand cu tine de toti peretii.

Povestea prea-minunatei varicele incepe acu vreo 3 saptamani, cand primim de la gradinita veste ca deja trei copii sunt acasa in carantina. Pfoai, pana acum am stat relaxati, virusul nu a aparut deloc in toata perioada gradinitei, eram cumva linistiti ca si cum noi am fi undeva intr-un colt de rai unde pitica este la adapost de orice virusache de-asta turbat.
Chiar si acum, desi stiam ca este contagios cu doua zile inainte de eruptie, deci copiii aia bonavi deja venisera in colectivitate nestiind ca aduc cu ei si vizitatorul nepoftit si nedorit, mi-am zis ca poate nu-l ia si ea. Cunosteam ca daca face boala acum cat e mica, trece mai usor peste, bubitele nu lasa semne, e mai ok asa, plus ca imunitatea naturala obtinuta astfel va tine toata viata. Si pe masura ce zilele se scurgeau, parca iminenta bolii parea tot mai indepartata.

Pana acu vreo saptamana, adica dupa vreo 14-16 zile de cand am aflat de flagel. Pitica a inceput sa fie tot mai indispusa, avea migrene , era miorlaita, ca nu pricepeam ce-i cu ea. Usoara rinoree, ca si cum ne-ar face vizita iar prietena noastra, viroza obisnuita, aia din fiecare an, cu muci, tuse &co.
Continue reading →