Citeam zilele trecute despre noi studii facute de sociologi asupra familiei contemporane. Datorita evolutiei si schimbarilor economico-sociale, relatiile au suferit si ele transformari si, implicit, partenerii implicati, noi, oamenii, in genere.

M-am gandit serios la toata clasificarea facuta si am realizat ca este una cat se poate de reala. Dar dramatica.

Oamenii parca nu mai au timp sa traiasca, vor sa se intample totul repede, apoi se plictisesc la fel de repede de relatia in care tocmai au intrat, sunt extrem de pretentiosi si egocentristi, pe principul “o viata am, trebuie s-o traiesc azi si, daca se poate, la maxim!” Fara copii, ca asta inseamna sacrificiul suprem si daca nu profita acum intens de tot ce pot avea, atunci cand mai apuca s-o faca?

Grabiti, superficiali, mult prea rationali, uitand sa mai fie afectivi, cautandu-se pe ei insisi toata viata si traind intr-un ritm de zig-zag, total nesanatos pentru psihicul si armonia lor interioara, ca sa nu mai pomenim si de familie, in caz ca ea inca rezista sau exista.
Continue reading →