Luna asta s-a lasat cu imunizare la greu. Vreo trei ture.
Pe sablonul : racim/ ne imunizam *3 !!

Streptococi/virusi + fi-mea = Love.
Da’ patimasa love, nu gluma. Cu nebunii nocturne, nu alta, fierbinteala pana la 39 de grade in termometru si ochi bulbucati.

Cam un astfel de spectacol s-a desfasurat in fata ochilor mei azi-noapte, ca sa nu mai mentionez nauceala si bolboroseala instinctuala si sentimentala din bietul suflet de mama conectat prin fire nevazute la fiecare geamat si la fiecare suflu accelerat ale copilului.

Paracetamolul pe care i l-am dat initial n-a miscat niciun grad in masuratoarea piuitoare, deci nici in corpul copilului care parca devenea tot mai fierbinte.
Nici tamponarile pe frunte n-au avut efect, ca mai mult de atat mandra nu suporta(adica nu reusesc sa o impaturesc cumva, asa cum se recomanda). Deci greu. Nu aveam la indemana prea multe tool-uri, sa pot gasi solutia salvatoare.

Si m-am invartit in jurul ei vreo ora jumate, ba mangaind, ba tamponand, ba frictionand cat puteam, cate o bucatica de trup mic… Pana am pus mana pe salvatorul ibuprofen, pe care in mod normal ar fi trebuit sa i-l dau la 4 ore dupa paracetamol. Si pentru ca psiholoaga-pediatra-omniscienta mama din mine voia sa stimuleze endorfinele si implicit starea de bine a copilului, am luat cartea de povesti si m-am apucat de lectura.

Moment poetic. Citit pe roluri, cu intonatie, cand glas subtire, cand glas ingrosat, adevarat recital actoricesc in care ma desfasuram cu un entuziasm naucitor. La ora 2 dimineata.

‘Pisicile aristocrate’ pareau ca sunt paliativul nostru. Povestea preferata a piticii ii curata incet-incet mintea de ganduri si trupul de frisoane. Inducea starea de bine, de placere, Maria incepuse sa zambeasca pe masura ce-si redescoperea prietenii din istorioara si parea ca a uitat de virusii/streptococii care o chinuisera mai devreme.

Asa ca , brat la brat cu ibuprofenul, Pisicile aristocrate au facut treaba buna.
Toate prin glasul de mama. Si cu suflet de mama.

sursa foto