Update: Iata si ardeiul nostru, dupa cateva saptamani.
Maria e foarte mandra de trebusoara ei.
De cateva zile, fi-mea e un mic agricultor.
Cumparand, din intamplare, branzica Danonino, am descoperit in pachetelul de 2 bucati un pliculet cu cateva seminte, insotite de instructiuni de cultivare.
Mi s-a parut foarte interesant, mai ales ca plantarea se facea exact in borcanelele danone, implicand total pustimea care urma sa aiba noi responsabilitati: sa ude pamantul in mod regulat, in fiecare zi, sa-i gaseasca un loc insorit, sa urmareasca aparitia primului muguras de planta.
Si iata ca pitica mea a fost harnica si responsabila, a udat, a ingrijit si acum avem un firisor de ardei, care-si indreapta timid capsorul fragil catre soare.
Mare incantare ce-a mai fost pe ea cand a vazut planta mica, prima ei plamadire de viata.
“E mica asa ca mine, mami, dar se va face mare si o voi lua la gradinita!”, a declarat serioasa.
Si apoi a inteles ca zilele astea a invatat o importanta lectie de viata: ingrijeste cu drag ca sa poti culege roadele!
