Mi se pare ca “huliganismul” anilor 1930 se repeta. Nevoia aia de schimbare radicala, de scuturat de toate sabloanele unui model parental depasit, desuet se intampla in noi.
Da, noi, parintii anilor 2000+, noi, cei care rupem lanturile si ne strigam vrerile, noi, cei care dorim sa ne crestem copiii dupa cum simtim, sa-i iubim pana crapa inima in noi de drag, sa ne uitam la ei ca la niste mici dumnezei care ne recreeaza, ne remodeleaza, ne seteaza starile, ne comanda bucuriile si tristetile.

Sa le dam voie sa fie egali cu noi. Sa fie asa cum nu ni s-a permis noua sa fim. Huligani. Altfel. Nicidecum conformisti.

Sa-i respectam. Sa nu-i prostim. Sa nu le fim superiori. Sa nu stim noi mai bine, pentru ca intuiesc si ei la fel de bine.

Sa-i acceptam asa cum sunt. Sa nu ne inchidem in fata lor ca si cum am fi o cetate inexpugnabila, la care nu vor ajunge niciodata.

Sa le lasam spiritul sa zburde liber si sa ne lasam sufletul deschis catre ei. Sa facem lucrul ala simplu din care deriva celelalte : sa-i iubim !

Da, poate pare exagerat spus, dar eu cred ca in simtire nu exista un superlativ absolut, nu exista o limita de sus, asa ca ma pot duce cu dragul de ei pana dincolo de stele, pana dincolo de mine si pana dincolo de tot ceea ce inseamna limita gandita cu gandul ori facuta cu fapta.

Da, traiesc un huliganism mamicesc care ma arunca in cele mai neobisnuite exprimari pentru ca mi-l traduc si il simt ca pe cea mai tare experienta pe care o poate trai un adult: sa fie iarasi copil in suflet, avand chip si creier de om mare.

Este sansa reinventarii alaturi de cele mai pure suflete, alaturi de pui mici care nu stiu despre rautate, despre hidosenii, despre mizerii.
Este balsamul de afectiune care te unge cu fiecare gangurit, cu fiecare zambet, cu fiecare butada ce iese din capsoarele lor mici si intelepte, este dragostea asta maaaare si muuulta care vine asa peste tine ca o avalansa si te sugruma de placere.

Si te gandesti ca poate ai facut tu ceva bine in viata ta de ti-a trimis universul puii astia dragi care sa te scoata din tine , ala vechi, si sa te puna intr-alt om, asta nou, asta care huliganeste in sine dupa pofta inimii, chiuie, rade cu gura pana la urechi, simte cat tot universul si nu se mai satura de bucatile de oameni mici si gustosi 🙂 care i-au crescut in pantece.

Da,dragii mei, avem voie sa huliganim impreuna, fara limite, fara restrictii, avem voie SA FIM !