Si voi, nu?
Ca io-s capiata!
Fi-mea canta de dimineata pana seara melodia Elsei. O asculta in toate limbile…pfoa, sa vedeti in chineza cum suna 😀 .
Frumos cantec, ce sa zic! Dar parca la un moment dat, te apuca…Elsa la culcare, Elsa la trezire, Elsa pe wc, Elsa la baita, ne jucam numai cu Elsa, impletim papusile ca ea, citim numai cartea ei, acum imi cere si ghiozdan cu Elsa si probabil va urma toata sleahta de dorinte all made of Elsa. Cred ca daca ar avea cu ce, i-ar impleti si cele 3 fire de par baietesc ale lu’ frac-su in coada Elsei. 😀

Desenul animat e bun, ce sa zic, merge asa ca o comedioara, numai ca mesajul care a ajuns la mine nu e tocmai cel mai potrivit, zic si io, pentru ei. Nu stiu de ce ma trimite cu gandul la conditia Luceafarului “…eu in lumea mea ma simt/nemuritor si rece”. Mda, defect profesional.

Toate fetitele vor sa fie Elsa, si nu Anna. Adica diferite. Anna e prea pamanteasca. Elsa e altfel. Are puteri. E magica. E cereasca. Asa mi-a zis fi-mea cand am intrebat-o de ce vrea sa fie Elsa. Aham…deci de mici mandrele astea vor sa fie niste dumnezee asa…nu le place simplitatea, nu vor sa fie copilite normale care au de parcurs un drum initiatic pentru lansarea in viata si pentru aflarea dragostei…Deci nu, ele vor din prima tot.

Mda, se explica. Precursoarele femeii de maine. Tineti-va bine! Astea mici vor fi si mai si decat ce avem acum printre dudui. Manca-le-ar mama de fete! Cum invata ele sa se descurce in viata! 😀

O fi bine? Sau nu ?!