Prin comparatie cu sarmanul je m’en fiche-ist, doritor a putine lucruri de la ea, duduia rupe statisticile. Infinitul tremura in fata dorintelor si nevoilor ei, ce se continua dincolo de stele.
Nu, nu exagerez. Femeile isi doresc multe. De fapt, tot ce se poate. Nimic nu este de refuzat si totul TREBUIE. Musai! Si rochita, si gentuta, si parfumul, si excursia, si sedinta de masaj, si pe el devreme acasa, si cu bani, si cu timp, ochi si urechi pentru ele, si cu romantismul in dinti de dimineata pana seara, si cu chef, si cu statuia deja facuta, si cu vorba la el, si cu veleitati de mama omida care ghiceste bazdacii din capul mult-prea-frumoasei chiar dinainte ca ea insasi sa-i gandeasca…
Si dupa ce ca vrea ca nesatula, le vrea si repede. Acum, ca arde!!!
Orice incercare de contraargumentare masculina este ucisa fara mila inca din fasa.
-Draga mea, dar ai atatea rochite/gentute/parfumuri/pantofi/bijuterii…. !!! 😐
-Am?? Eu AM?? Ia uita-te si tu in dulap si fa o socoteala. Cate sunt? asa cate 2-3 pentru fiecare bucata de viata…2-3 pentru serviciu, 2-3 pentru cocktail, 2-3 pentru nunti, 2-3 pentru teatru …Si tie ti se pare ca 2-3 ajung? Tu poti sa mananci doar 2-3 feluri de mancare toata viata si sa le tot repeti ? ???
– 😐 Corect, nu pot!
-Apoi, mai Gigele, nu-ti place si tie sa ma vezi imbracata in rochite diferite, cu pantofi asortati, mirosind azi a levantica, maine a trandafiri, poimaine a iasomie? A? Pai nu te fascineaza si pe tine misterul, aura in care ma invalui de fiecare data ca tu sa mori in adulatie si sa te uiti la mine ca la dumnezeul tau femeiesc? Zi, tu, ma,Gigele, fir-ar sa fie de treaba!
Je m’en fiche-istu ce sa zica si el saracu’.
Ar zice ca nu-i pasa de suta de rochite, ca el o vrea asa cum a facut-o muma-sa si nici de parfumuri nu-i pasa, ca are ea mirosul ei de femeie. Si oricum acolo unde ii place lui sa fie cu ea nu exista decat simtire, traire, pasiune. La naiba cu atatia bani aruncati pe prostii, cand ce poate ea sa-i dea lui nu are pret, forma ori culoare.
Dar te intelegi cu ne… 😀 aaa…duduia? Pai nu prea reusesti. Chiar daca pare ca pricepe, dupa ce-i arati ce conteaza pentru tine, pacea tine numai pana ajunge din nou sa iasa intre femei. Acolo unde varietatea junglei este mic copil pe langa varietatea impopotonarilor. Si e razboi pierdut. De fiecare data.
Acum, lasand la o parte saga, au si duduile farmecul lor in toata povestea asta. Daca je m’en fiche-istii pot sa traiasca pe liane cu Jane a lor, vanand crocodili la masa, femeia de azi traieste intr-o oaza moderna in care incearca din rasputeri sa-i traga si pe Tarzani. Unii se lasa purtati, altii, ba.
Ca de obicei, dreptatea e undeva la mijloc. Si fiecare cu a lui. Cu duduia lui.