Degetelul sau suzeta?

Probabil ca sunt multe mamici printre voi care au experimentat una dintre cele doua variante sau chiar pe amandoua. Sau niciuna, alegerea cea mai sanatoasa :) .

Ai mei copii au avut preferinte oarecum asemanatoare. Din start, niciunul nu a vrut suzeta.

Mandra si-a descoperit devreme degetelul si nu s-a mai despartit de el pana la 2 ani. Eram disperata. Pentru ca nestiutoare in ale consecintelor suptului de degetel mare, ma perpeleam pe toate partile, gandindu-ma ca practica asta i-ar putea afecta bolta palatina, apoi pozitionarea corecta a dintilor, plus vorbirea. Ei, nu s-a intamplat niciunul dintre scenariile apocaliptice pe care mi le imaginam. Degetelul minune era cu treaba lui, alina, relaxa, era paliativ pentru sete si foame, prieten de nadejde cand lipseau mami si tati, mai safe oarecum fiind prins de corp fata de suzeta care putea oricand sa cada pe jos mai cu seama pe afara.

A fost destul de greu s-o dezvatam. Ajutorul a venit intr-o buna zi de la bunici. I-au cumparat in joaca o suzeta si au inceput s-o ademeneasca. Fara sa-i impuna. Fara sa forteze nimic. Doar jucandu-se si tentand-o s-o incerce. Pana la urma a mers. Au avut rabdare cateva zile, dar au avut si succes, pustoaica aratandu-se foarte incantata de noua descoperire. O vreme a mers cu ele in paralel: si degetelul, si suzeta. Cand una, cand alta. Dar pana la urma a castigat suzeta, ca nou element introdus in sfera curiozitatilor infinite ale copchilei cu par balai.
Continue reading