Despre pipifobie si cacafobie

Warning: A se citi numai de catre cunoscatori, de catre cei implicati direct in complexul si atoatemirositorul proces de crestere a unui copil din stadiul de bebelus pana la stadiul de …ohhh, dar mai e mult pana acolo…pana la stadiul de adult.

Cuvintele ciudate din titlu nu exista in dex, decat pe bucati, le-am combinat eu ad-hoc, intr-o pasa de creativitate lingvistica.
Ce mi-o fi venit? Probabil ca va intrebati… Si bine faceti ca va intrebati.

Pai am realizat ca se contureaza niste situatiuni destul de serioase atunci cand parintii au o problema cu momentele jenante, ca, deh, apar si alea dupa gangurit, jucat, iubit si pupat, ale copilului. Ca nu toata lumea e inzestrata cu forta de a invinge mirosurile si atunci ce ne facem? Trebuie sa spalam, schimbam, sa mai recoltam si probe pentru analize cateodata…pe astea cine sa ni le faca?

Uneori m-am intrebat daca nu cumva e vorba de sclifoseala. Ca e mai comod sa zici ca nu te tine senzorialu’ decat sa te implici activ in situatie. Dar se pare ca unii parinti, saracii de ei, chiar au o fobie fiziologica, ce se manifesta fara voia lor, involuntar.
Continue reading

Prajitura cu mascarpone si ciocolata

Am descoperit aceasta prajitura delicioasa acum un an de zile. Si de atunci o tot fac, nu pentru ca as fi pusa pe repeat, ci pentru ca este un adevarat dezmat al simturilor.DSC_3907

Se face foarte usor si este mereu la fel de ispititoare si apetisanta. Plus ca iti da posibilitatea sa tot inovezi, sa fie de fiecare data putin diferita decat data anterioara, dar sa ramana tot timpul delicioasa si fina.

De fapt, poftitorii la ciocolata stiu cum e!

Haideti sa va povestesc maiastra reteta!

Si ca sa incep inginereste, va precizez ca aceasta prajitura este compusa din blat, crema si glazura + ornament.

Blatul este, de fapt, un pandispan.
-5 oua;
-5 linguri de zahar(+1,2 pliculete zahar vanilat)
-5 linguri de faina;
-1 lingurita praf de copt.

Se bat albusurile spuma, se adauga zaharul, lingura cu lingura, apoi galbenusurile, unul cate unul si la final faina, tot lingura cu lingura si presarata pe toata suprafata compozitiei, mixata la viteza mai mica pentru a nu face cocoloase. Plus lingurita de praf de copt.
Se incinge cuptorul in prealabil la 180 de grade. Compozitia se toarna intr-o tava tapetata cu hartie de copt si se lasa la cuptor pana trece testul scobitorii, aprox 20-30 min.

Se scoate pandispanul si se lasa la racit.
Continue reading

Din Paris, Buburuza promoveaza Vama Veche

Chapeau bas!

Une Roumaine à Paris scrie in limba lui Molière despre Vama Veche si-i invita pe francezi sa o viziteze.

Francofoni si francofili, de la mare, de la munte ori de la campie, va invit sa o cititi si sa o apreciati.
rasarit vama veche
Romanca noastra aflata acolo isi promoveaza locurile dragi din tara si povesteste despre cutuma de 1 mai a tinerilor romani.
Si despre un rasarit de soare cum numai in Vama se naste.
Despre nopti cu prietenii, despre aventura, despre tinerete si pofta de viata.

Bravo, Nicol! Ma inclin.

sursa foto

Salata cu rucola, avocado si ce mai ai prin frigider

Azi mi s-a facut pofta de salata. Mai bine zis de o combinatie de legume si frunzeturi, plus ce-ti mai face cu ochiul de prin frigider. RUCOLA

Asa ca l-am luat pe mandrul avocado bine copt, lasat langa niste banane de cateva zile ca sa se faca numai bun de molfait si l-am cuplat cu niste fire de rucola proaspete si timide.

Pentru o salata clasica de rucola cu avocado, ar fi fost suficient.
Insa am vrut ceva mai complex. Si m-am jucat putin cu ce mi-a mai picat in mana, curioasa ce gust vor avea toate la final.

Am mai adaugat:
-rosii cherry (vreo 4-5, taiate feliute);
-cateva fasii de piept de pui facut la grill;
-7-8 cubulete de cartofi noi prajiti(sunt deliciosi);
-2 fire de patrunjel;
-2 stropi ulei de masline(nu prea mult, pentru ca avem avocado destul de cremos si gras)
-otet balsamic(merge si de vin), dupa gust(eu am pus ceva, pentru ca mi-e pofta intruna de acru)
-sare
Continue reading

Dor de primavara

Mi-e dor. Dor de primavara care ramane. Care anima. Care zambeste.
Mi-e dor la fel ca anul trecut. La fel ca dintotdeauna. Ca in copilaria mea cand de la primul ciripit si de la prima raza de soare ochii imi sclipeau in pasteluri.
Si reflectau florile de cires.

Anul asta m-am tot targuit cu ea si …degeaba. spring
Nici macar noul bebe ce-mi creste-n pantece nu a reusit s-o imbuneze.
Mi-e teama sa nu fie o primavara trista. Sa nu-i mai placa pomii infloriti sau zambilele si narcisele deja in pete de culoare si sa vrea doar sa planga. Intruna. Pic cu pic.
Sa nu-i pese ca totul se vrea renascut, atat natura, cat si omul.

Se pare ca din jiltul ei tapetat cu magnolii i-a poruncit soarelui sa se copilareasca putin.
Stia ca-i place joaca de-a v-ati ascunselea. Si i-a dat mana libera. La harjoana. Cu norii. Cu noi. Cu intreaga fire.
Continue reading

Mascara Volume Build, eleganta si glamour

Eu consider ca rimelul este piesa de rezistenta a unui make-up reusit.
Pentru ca pune in evidenta ochii, creand farmecul unic al fiecareia dintre noi.
Pentru ca poate da privirii noastre note de inocenta, de eleganta, de seductie.
rimel volume build
Si apoi consider ca de curand l-am descoperit pe cel potrivit pentru mine.
Eu folosesc, de obicei, mascara pentru volum.
Si am constatat cu incantare cum rimelul Volume Build de la Oriflame poate da genelor mele volumul pe care mi-l doresc.

Elegant, bine definit, daca aplic un sigur strat de mascara.
Accentuat, fara a incarca, daca aplic 2-3 straturi.
Spectaculos, cu efect wow, daca aplic 4-5 straturi.

Rimelul Volume Build de la Oriflame este cel care aduce magia in viata noastra. Aduce farmec privirii, efect garantat de seductie si implicit o grozava stare de bine.
Continue reading

Vine, vine primavara…

Ne scuturam de hainele in culori mohorate ca sa dam voie celor luminoase si pastelate sa zburde in voie in tinuta noastra zilnica, de acum incolo.

Ne scuturam de anxietatea si de depresiile iernii ca sa invatam sa zambim din nou, sa ne lasam invaluiti de lumina soarelui primavaratic si sa zumzaim a fericire cu fiecare noua zi.

Si cum de multe ori femeile isi asorteaza sinele cu tinuta, ca piesa de rezistenta pentru vremea ghioceilor, va propun esarfele.

Eu le gasesc un accesoriu grozav, inspirational de multe ori, o forma de subliniere a feminitatii si a beatitudinii, dar si un mod de a-ti salva o tinuta prea protocolara, de business, atunci cand e musai sa va puneti pe voi gri, bleumarin, maro sau negru.

Culorile pastelate si finetea matasii, pe langa senzatia de bine interior, va vor da un aer sic si elegant. Vor fi un passe-partout, un punct de atractie hipnotizant pentru partenerii de discutie.

Oamenii reactioneaza foarte bine in prezenta persoanelor de gen feminin care isi asorteaza armonios hainele si care folosesc accesorii fine, feminine, cu un puternic impact vizual.

Asa ca, sa nu pierdem vremea si sa purcedem la vanatoare de frumos.

f77b3250c715f9e816beec2295fa55f4aac653cbefb4c297b8da122ab675c89662479a52c4d9e4a8ab0da4eccaf1af3a0647278174c2189b827c36f5623f2249f7c6a88e461f14475e175187a9909551496d7f8730a4a22d61454eca68cb5a2b5348f18213b624a2845342faa7d55df64fbabc79bb775595

Mai multe modele si culori aici.
Continue reading

“Vand zambete calde pe lacrimi fierbinti”

Un adevarat rasfat al simturilor. N-am mai ascultat de mult, de fapt nu stiu daca am ascultat vreodata o piesa care sa vibreze in mine atat de puternic.
Voce , muzica, text, o combinatie grozava pentru sufletele insetate de frumos.

“Sunt omul sarac pe bogatul pamant/ Pe mine ma cumpar, pe mine ma vand(…)Iar cand nimic nu mai cumpar si vand/Sunt singur si am tot pe pustiul pamant.”

Terapie cu cantec

De mica mi-am dorit sa cant. Nu sa ma fac vedeta. Doar sa pot canta. Sa transmit emotie. Sa exist in fata multimii. Sa fiu auzita, sa interactionez cu ea. Gloata de oameni ma incarca mereu pozitiv. E locul unde ma simt ca un mester manole care da din el pana la epuizare.

Cu fiorii de rigoare, emotionata pana la lacrimi, dar darza ca un ostas care-si priveste inamicul in ochi, m-am apucat de treaba.

Pe langa schimonoselile din fata oglinzii, cu narcisismul copilaresc de rigoare (moment in care am observat ca am buze frumoase :D, dar despre descoperirea stratului meu exterior, in alta postare), m-am inscris si la o forma de palat al copiilor(nu mai stiu exact cum se cheama la mine in oras) unde bagam vocalize de vreo cateva ori pe saptamana. Numai ca noi acolo cantam mereu in cor, nu individual si curgeau din glascioarele noastre mai mult colinde si chestii de sezon decat muzica usoara, asa cum isi inchipuia marea cantareata din mine.

Asa ca tot eu cu mine trebuia sa o scot la capat. M-am imprietenit nevoie mare cu casetofonul cu chip pe care il avea taica-miu de mare piesa comunista si mi l-am luat tovaras de cantari.
Continue reading