Copilul tau esti tu

stock-vector-the-silhouette-of-a-child-with-root-81130717Conferintele lui Alfie mi-au adus ceva confirmari in legatura cu stilul meu de parenting, dar mi-au ridicat si niste multe semne de intrebare, determinandu-ma sa-i parcurg cartile si sa-mi incep introspectiile.

Fiecare dintre principiile pe care le sugereaza isi gaseste un ecou in mine si ma scoate din starea de a actiona involuntar,comod, cu efort minim, aruncandu-ma in starea de a fi atenta la orice vorba, gest pe care urmeaza sa le fac, de a actiona constient, chiar daca inseamna de multe ori sa-mi adun creierii de pe jos de epuizare.

Nu e usor sa fii prezenta in viata a doi copii mici, sa ai toate vorbele potrivite la tine, gesturile adecvate sa-ti fie gata de lansare ori de cate ori se cere, sa ai casa brici, invartindu-se dupa soare si masa gata la timp, cu mancaruri aburinde, proaspete(facute zilnic), diverse(intri in brainstorming in fiece dimineata sa cauti inspiratie pentru umplerea farfuriei), sa veghezi la integritatea corporala a celui mic si pestetotumblator, pestetotscormonitor, bagatinguradetoate, sa alergi sa iei don’soara de la gradinita, sa fii acolo la timp, cu zambetul, iubirea si covrigii calzi la tine, sa..si sa…si tot sa…

Si asta e varianta light, cand zilele seamana intre ele. Dar exista si varianta hard, cand ii pocneste raceala si timp de cate o saptamana daca nu mai mult, se adauga si alte activitati la lista deja expusa, plus stresul de rigoare ca-ti sunt dragii de ei bolnaviori.

Toate lucrurile astea le face o mama zi de zi. Si nu se plange. Doar le spune. A invatat sa fie superwoman. Si atunci stai si te intrebi daca o carte de parenting care vine si-ti da peste ochii tai nedormiti, poate sa te si ajute la urma urmei cumva.

Da, poate. In primul rand ca incepi sa te cunosti tu mai bine, sa-ti constientizezi limitele, greselile, sa poti repara ce n-ai facut bine, sa schimbi tactica de abordare, sa inveti despre cum functionam in interior si noi, si ei, si toti impreuna.
Continue reading

Parenting conditionat vs parenting neconditionat

family-safe-at-home-with-love-vector-1023658“In ciuda tuturor greselilor pe care le-am facut si pe care voi continua sa le fac ca parinte, copiii mei se vor dezvolta bine pentru simplul motiv ca ii iubesc cu adevarat”

Oare este suficient sa gandim si sa actionam asa?

Ii iubim pe copii pentru ceea ce fac sau pentru ceea ce sunt?

“Noi, parintii, ar trebui sa-i iubim pentru niciun motiv anume. Nu conteaza doar ca noi sa credem ca ii iubim neconditionat, ci si ca ei sa se simta iubiti in acest fel”

Ceea ce creeaza situatii tensionate este comportamentul. Insa un copil nu poate fi definit doar prin ceea ce face. Comportamentul lui este un mod de exprimare a sentimentelor, gandurilor si nevoilor lui. “Copiii nu sunt animale de companie ce trebuie dresate, nici computere, programate sa raspunda predictibil la un anumit input”

Parenting conditionat: Da-le un deget si-ti iau toata mana! Daca le permitem copiilor catusi de putin, ei vor profita de noi.
Parenting neconditionat: Copiii nu sunt fiinte rele, ei sunt inocenti, invata de la noi, asimileaza din jur. Cand se comporta urat, nu fac asta ca sa ne faca pe noi nefericiti, ci este modul lor de a ne transmite ca este ceva in neregula cu ei.
“Parentingul neconditionat nu este un termen simandicos, sinonim cu a-i lasa pe copii sa faca ce vor ei.

Copiii au nevoie sa fie ghidati si ajutati, insa nu sunt mici monstri care trebuie imblanziti sau struniti.” Nu ne putem creste copiii privind relatia cu ei ca pe o “tranzactie economica”, dupa principiile cererii si ofertei sau dupa fapta si rasplata.
Iubirea parinteasca nu trebuie rasplatita nicicum. Este, pur si simplu, un dar. Toti copiii au dreptul la ea.” Familia trebuie sa fie locul unde te refugiezi, unde esti iubit pentru cine esti, nu pentru ceea ce faci.
Continue reading

Conferintele lui Alfie Kohn

Sambata am participat la cea de-a doua conferinta din Romania a lui Alfie Kohn, la invitatia fetelor de la Totul despre mame, carora le multumesc.

Lume multa, freamat, emotie, mamici si tatici deopotriva, pe alocuri si bebelusi/copii mici.
Unii mai fusesera si anul trecut, altii veneau pentru prima data. Cu totii manati de aceeasi nevoie de a-l asculta pe cel ce urma sa le vorbeasca despre parenting neconditionat vs parenting conditionat, pedepse vs recompense, despre cum si unde gresim in abordarea pe care o avem fata de copiii nostri, mai mici ori mai mari.
Guess what ? Majoritatea parintilor din sala aveau copii cu varste pana in 6 ani, adica se aflau la inceputul experientei de parinte, dornici de autoperfectionare, dornici sa afle idei sanatoase de abordare a omuletului pe care-l cresc sub aripa.

Foarte interesant este faptul ca in Ro au fost traduse cele mai multe carti ale lui, mai multe decat oriunde altundeva pe glob, a fost cerut, cu totii i-am aplaudat ideile si am meditat lung la ele. Si totusi omul spune foarte clar ca fiecare parinte trebuie sa-si cladeasca impreuna cu copilul lui relatia cea mai buna pentru ei.
Continue reading

First love

boy&girlPitica mea a inceput sa fie curtata. Hmmm, dupa descoperirea inocenta de acu ceva vreme, iata ca a venit si momentul mult asteptat, prima iubire de la gradinita.

Acuma, daca tot am trecut de descoperirea liniutzei cu care se face pipi, ce sa mai zic, toate de vor urma sunt parfum.

Sa va istorisesc cum sta treaba.

Draga de ea, Maria mea, are un coleg care se agita mai cu spor in jurul ei. Si nu numai el, ci si maica-sa.
Acuma stiti si domniile voastre ca baietii-s mai mocofani asa pana mai tarziu, iar curtea pe care o fac fetelor seamana cu un impaunat al cocosului ce o face pe viteazul, luptandu-se cu dusmani imaginari, comportament semanat cu multe stangacii, copilarii si toata gama de dracarii care ar putea atrage atentia asupra lui. Inclusiv oaresce gesturi cu testosteron, de alergare si imbrancire a indragitei fete.

Ei, mandra mea a intuit ea cumva ca imburicatul cocosel de gradinita se poarta cam ciudat cu ea si e putin intrigata de faptul ca ea intelege si simte ca iubitul asta ar trebui sa se intample altfel. Adica atunci cand vorbeste de printul ei, face asa o mutrisoara excesiv de dulce, se uita gales in zare, e miorlaita…stie ea ce recuzita ii trebuie pentru victoria totala.

Nu intelege insa de ce el tot topaie in jurul ei si nu are gesturi calde, linistite asa cum crede ea ca ar trebui sa se intample iubirea.
Continue reading

Baiatul mamii

1538R-63565Multa lume ma intreaba daca sa fii mamica de baietel este diferit fata de experienta deja acumulata ca mamica de fetita. Well, in sufletu-ti ramai aceeasi mamica, oricati copii ai avea si de orice sex ar fi ei.

Dar, adica DAR :) apar multeee si maaari diferente in a creste un baietel care deja a trecut de stadiul bebelusesc si care a inceput sa misune prin casa si sa-ti cotrobaie prin toate cele.

Adicatelea lucrurile se prezinta cam asa:

Mult mai mancacios decat sor’sa, loc preferat : la tzatza, bien sur, mancat tzatza pana la un an si o luna, cand eu, dupa doua ture de ajuns la urgente si de pus perfuzii de atata trezit noaptea de catre el, in cautarea continua a tzatzei mult prea iubite, am decis sa mai am grija si de mine si sa-l transfer la biberon.

Mult mai curios decat sor’sa legat de lumea inconjuratoare. Bagat nasu’ peste tot, descompus jucarii, obiecte din casa, gustat orice, inclusiv ce e prin gunoi, carat jucarii din cutia lor la gunoi, indesat biscuiti in priza, plus degetele…aici a trebuit sa scot toata recuzita de opritori de toate felurile cumparate de pe vremea Mariei, dar ramase intacte in tipla, fiindca ea nu avea curiozitati electrice/electronice or else, n-o tentau prizele, cablurile, telecomenzile, bateriile etc.

Aruncat telefonul ma-sii in veceu. Am tras noi concluzia apoi ca lui ii place sa care lucruri la gunoi si in veceu, sa aiba un loc unde sa le arunce. Si mai interesat decat asta este seriozitatea cu care face toata treaba.
Continue reading

Idei pentru masa de fructe

retete_cu_fructeDomnu’ Liniuศ›ฤƒ, alis pustiu’ cel mic, este un mare pofticios. Nu poate omu sa molfaie ceva, ca el intinde boticul sa-i dai si lui sa guste.

Eu, nefiind o gurmanda si nici vreo infocata fana a mancarii, trebuie sa generez variatiuni de papica in fiecare zi, incepand cu micul dejun si pana la masa de seara. Inchipuiti-va ca n-am rabdare sa stau sa crosetez retete toata ziua, ca timp de-ala de facut si altceva n-as mai avea neam. Asa ca mai trisez si eu, ca sa putem face si o tura pe afara, sa ne mai bucuram de toamna asta calda.

Prin urmare, arunc in blender ce-mi cade sub ochi.
Si aici vorbesc de masa de fructe, pe care eu o imbunatatesc si cu seminte/cereale/branzica de casa.

Pana acum am testat si papat cu pofta urmatoarele combinatii:

-mar, banana, suc de portocala, stafide, nuci, seminte de floarea-soarelui;
-banana, para, nuci;
-banana, para, branzica de casa;
-strugure, mar, banana, cereale fulgi fini;
-mar, para, branzica de casa;
-banana fiarta , zeama de lamaie;
-mar pufuit cu scortisoara;
-mar copt, stafide, branzica
-mar, strugure, para, cereale fulgi fini, seminte de in;
-banana, avocado;
-piersica, mar, banana.
Continue reading

Zboara, puiule, zboara…!!

Vorbeam zilele trecute cu o prietena, mama a doi copii si ea, despre scoala, despre educatie, despre ce am avut noi sau mai bine zis ce nu am avut noi, dar speram sa aiba generatiile pruncilor nostri.

Despre faptul ca ne-ar fi placut ca scoala, cu toate formele ei, de la gradinita pana la facultate, sa poata sa ne descopere talentele si apoi sa ne ghideze vocational. Sa ne faciliteze descoperirea de sine. Intr-un mod frumos si util. Sa ne invete sa luam decizii. Si apoi sa ni le asumam. Sa ne povesteasca despre cum functionam noi, ca euri, nu prin o suta de mii de teorii psihologice si comportamentale, ci lasandu-ne sa ne jucam frumos cu bucatele din noi, pentru a ne cunoaste mai bine si, implicit, pentru a ne gestiona mai bine. Sa ne stimuleze sinapsele. Sa putem gandi procesele logic. Cu inceput si sfarsit. Sa stim sa formulam argumente pentru parerile noastre. Si, inainte de asta, sa AVEM pareri. Sa ne stimuleze sa emitem idei despre cum percepem realitatile din jurul nostru. Si apoi despre noi. Despre lume.
Sa fim empatici. Sa relationam sanatos cu totul in jur. Oameni,animale, natura.
Sa nu ne fie rusine si frica. De nimic. Aici nu vorbesc de nesimtire. Ci de o atitudine subiectiva, dar sanatoasa fata de lume. Sa ne intelegem rolul si rostul in raport cu toate.
Continue reading

Elsa lu’ mama

Si voi, nu?
Ca io-s capiata!
Fi-mea canta de dimineata pana seara melodia Elsei. O asculta in toate limbile…pfoa, sa vedeti in chineza cum suna ๐Ÿ˜€ .
Frumos cantec, ce sa zic! Dar parca la un moment dat, te apuca…Elsa la culcare, Elsa la trezire, Elsa pe wc, Elsa la baita, ne jucam numai cu Elsa, impletim papusile ca ea, citim numai cartea ei, acum imi cere si ghiozdan cu Elsa si probabil va urma toata sleahta de dorinte all made of Elsa. Cred ca daca ar avea cu ce, i-ar impleti si cele 3 fire de par baietesc ale lu’ frac-su in coada Elsei. ๐Ÿ˜€

Desenul animat e bun, ce sa zic, merge asa ca o comedioara, numai ca mesajul care a ajuns la mine nu e tocmai cel mai potrivit, zic si io, pentru ei. Nu stiu de ce ma trimite cu gandul la conditia Luceafarului “…eu in lumea mea ma simt/nemuritor si rece”. Mda, defect profesional.
Continue reading

Degetelul sau suzeta?

Probabil ca sunt multe mamici printre voi care au experimentat una dintre cele doua variante sau chiar pe amandoua. Sau niciuna, alegerea cea mai sanatoasa :) .

Ai mei copii au avut preferinte oarecum asemanatoare. Din start, niciunul nu a vrut suzeta.

Mandra si-a descoperit devreme degetelul si nu s-a mai despartit de el pana la 2 ani. Eram disperata. Pentru ca nestiutoare in ale consecintelor suptului de degetel mare, ma perpeleam pe toate partile, gandindu-ma ca practica asta i-ar putea afecta bolta palatina, apoi pozitionarea corecta a dintilor, plus vorbirea. Ei, nu s-a intamplat niciunul dintre scenariile apocaliptice pe care mi le imaginam. Degetelul minune era cu treaba lui, alina, relaxa, era paliativ pentru sete si foame, prieten de nadejde cand lipseau mami si tati, mai safe oarecum fiind prins de corp fata de suzeta care putea oricand sa cada pe jos mai cu seama pe afara.

A fost destul de greu s-o dezvatam. Ajutorul a venit intr-o buna zi de la bunici. I-au cumparat in joaca o suzeta si au inceput s-o ademeneasca. Fara sa-i impuna. Fara sa forteze nimic. Doar jucandu-se si tentand-o s-o incerce. Pana la urma a mers. Au avut rabdare cateva zile, dar au avut si succes, pustoaica aratandu-se foarte incantata de noua descoperire. O vreme a mers cu ele in paralel: si degetelul, si suzeta. Cand una, cand alta. Dar pana la urma a castigat suzeta, ca nou element introdus in sfera curiozitatilor infinite ale copchilei cu par balai.
Continue reading

Oameni frumosi pentru copilul meu

Ma uitam deunazi in metrou la doua fete de liceu care discutau. Erau imbracate cu tricouri inscriptionate cu niste embleme (din pacate, n-am putut vedea ce scrie pe ele, banuiesc ca era vorba de liceul la care mergeau pentru ca pareau gen uniforme).
Mi-au atras atentia prin faptul ca erau total diferite de majoritatea pustoaicelor extrem de colorate, galagioase, unele cu suncile pe afara gandind si ‘facand’ pe note de manele, altele machiate ca niste clovni gata de show…in fine, tipologia e diversa si intentia mea nu este s-o dezvolt acum.

Ceea ce m-a frapat la copilele acelea este normalitatea lor. Sau mai bine zis, anormalitatea lor fata de sablonul generatiei lor. De fapt, m-a impresionat normalul lor, firescul, naturaletea si placerea cu care isi purtau varsta. Fara excese. Fara sa fie in trend. Linistite, purtand discutii cuminti despre lucruri serioase.

Daca ochiu-mi nu mai bate asa cum trebuie, in schimb urechea auzea si parca nu se mai satura(desi nu e tocmai ortodox) sa asculte discutiile altora. Dar uitandu-ma la ele, am avut o revelatie:cat de mult conteaza oamenii cu care te inconjori!

Si pentru ca stiu ca pentru pustoaica mea va veni o vreme cand lumea din jur va incepe s-o influenteze, iar eu voi fi parintele probabil hulit, ca, deh, au si adolescentii perioada lor de razvratire, mi-am dat seama ca pot face indirect ceva foarte important pentru ea.
In cei sapte ani de acasa, atata vreme cat copiii nostri invata de la noi, ne copiaza, ne mai si asculta, inocenti, vreau s-o invat ca lumea lor mica, micii omuleti cu care intra in contact pot fi potriviti sau nu pentru ea. Ca sunt copii si copii, ca nu toti ii pot fi prieteni.
Continue reading