Ce-mi dai ca sa particip?

Prezentarile, meetingurile, workshopurile sunt la moda si eu zic ca e bine asa.
In viteza cu care totul se misca astazi, cu greu reusesti sa-ti introduci in agenda zilnica tot ce ti-ai dori sa faci. Preferi sa rezolvi probleme care ard, ce tin de nevoi curente si ce se vor rapid satisfacute, pentru ca abia apoi sa-ti tragi putin sufletul si sa gasesti ragaz si pentru lucruri ce ar raspunde dorintei de cunoastere, indiferent de formele pe care le capata acest concept.

Si in acest scop nobil de deschidere a mintii, schimb de experiente, largire de orizont, se recurge la diverse intalniri care-si au poate un stramos in cozeriile de pe radio-sant de duminica, in discutiile de multe ori cu iz politic din poiana fierariei lui Iocan sau chiar in nevinovatele rendez-vous-uri intre prieteni, care dupa prima bere incep sa filozofeze despre viata si celelalte.

Toate aceste tipuri de intalniri, la inceput generale, cu teme diverse si apoi, in timp, cizelate pana la nivelul de selectie a unui anumit tip de participant si a unui subiect cu precizie ales, sunt, in opinia mea, o puternica interconectare a mintilor si a spiritului. Si nu sunt fan intalniri dubioase, gen miscare absoluta and staff. Ma refer la acele meetinguri care te imbogatesc prin content, prin oameni noi si,implicit, viziuni diferite. Prin faptul ca iti dau posibilitatea, ca impreuna cu altii, sa devii, sa evoluezi, sa imparti si sa primesti.
Continue reading