Ma tot gandesc cum sa fac sa-l aduc pe Mos Craciun anul asta la noi in carne si oase.
Maria l-a vazut cand era mai mica, dar atunci nu pricepea ea cine e sub mustatile albe, insa acum e destul de mare cat sa poata deconspira fake-ul.
As vrea sa-l avem prezent mai ales pentru pustiul cel mic care-l va vedea pentru prima oara. Si imi doresc sa fim cu totii in jurul bradului, nu vreau sa o las deoparte pe ea si sa organizez momentul doar pentru el.
Asa ca imi trece prin minte un plan. As vrea sa inventez o poveste care sa devoaleze o parte a misterului in costum ros, dar sa pastreze vie imaginea Mosului si istoria lui.
Si ma gandeam sa ii povestesc pustoaicei ca exista dati cand Mosul, de batran ce e, nu reuseste sa zboare cu sania lui pe la fiecare casa. El are multi ani si oboseste repede. Ii este tare greu sa coboare cu sacul ala greu in spinare pe hornul caselor ori sa urce pana la un etaj superior. Si atunci le scrie oamenilor draguti din oras si ii roaga sa-l ajute cu impartitul cadourilor. Sa ii delege pe ei sa fie mos craciuni.
Si uite ca de data asta tati/tataie (vedem noi cine se ofera din familie) este unul dintre acesti oameni draguti care vor imbraca acel costum frumos de Mos. Si care va primi sacul cu jucarii anume pentru copiii de la apartamentul nostru sau chiar din blocul nostru.
Vom explica Mariei ca ii incredintam acest secret pe care trebuie musai sa-l pastreze fata de pustiulica, ea este o persoana extrem de importanta, parte a acestui plan pe care-l pune la cale universul impreuna cu Mos Craciun.
Ea oricum a mai vazut anii trecuti prin oras mos craciuni, cumva a priceput ca sub costum sunt si alti oameni decat Mosul adevarat, dar s-a oprit doar la observatia asta realista, pastrandu-si intacta credinta in misterul cu fes rosu si sac doldora de jucarii.
Vom vedea ce-o iesi. Ma astept la intrebari incuietoare.
Dar imi pastrez speranta ca vom trai frumos seara de Ajun.
Ho, ho, ho…