Dragii mei dragi,

Desi-mi sunt zilele totuna cu noptile si primaverile totuna cu toamnele, desi timpul ma alearga in nestire si ma coloreaza cu fire argintii, desi ati tulburat gingas si iremediabil ordinea din mine si din casa, inlocuind-o cu haosul intruparii vietii in toate miile de jucarii care misuna sub pasii nostri, desi nu voi mai fi niciodata femeia ce am fost, ci numai mama pana la sfarsitul zilelor mele, desi ochii-mi si-au pierdut stralucirea glamouroasa si cocheta, ingenunchiata de multele nopti cand v-am vegheat somnul si visele, desi trupu-mi v-a oferit celula cu celula din tineretea lui, intr-o eterna, totala si umila daruire, v-as naste tot pe voi de inca o mie de ori! Imi sunteti aer, viata, fericire. Culoare, muzica, har.

Toate oglinzile le-am pitit in uitare si am ales sa ma oglindesc zilnic in privirile voastre inocente si ma imbat cu chicotele voastre fericite…

Sunteti ceea ce numai o mama poate simti. Aveti puteri nebanuite asupra bietului meu corp si asupra inflacaratului meu suflet. M-ati programat sa va hranesc la pieptu-mi, m-ati invatat ce e rabdarea, cum sa va port in brate, cum sa va cant, fara sa fiu privighetoare, caci vocea-mi va alina inefabil, cum sa daruiesc tot fara sa cer nimic in schimb. Si totusi sa ma recompensati mereu si mereu cu iubirea voastra inocenta. Cu imbratisarile si cu pupicii vostri. Cu divinele priviri pline de lumina. Cu zambete cat un intreg camp de flori. Cu mult prea simplul cuvant ‘mama‘. Care rostit de voi pare cea mai intensa declaratie de iubire.

Povestea noastra abia a inceput. Vom sta mana-n mana o viata. Cat viata mea si mult dupa asta. Cat viata voastra. Pentru ca iubirea asta nu are sfarsit.

Cu drag,
Mama