Acum daca tot am rascolit treaba cu insuratu-dezmaritatu, sa dezbatem cum se cuvine relatia barbat-femeie si sa ne oprim mai intai atentia asupra LUI. A barbatului.

Sa stiti ca nu-s misandra. Mi-l iubesc pe al meu tare de tot. Atat de tare ca i-am lasat sa-mi faca doua randuri de cezariene echivalente cu cei mai minunati doi copii. Si asta a fost mare treaba, mai ales ca-s o infocata aparatoare a integritatii trupului meu. Nu m-am operat niciodata pana la copii, nu mi-am rupt niciun picior si nicio mana, nu mi-am spart niciun cap. Deci fiecare celula la locul ei pe turbo speed. Pana ne-am intrupat impreuna in cei doi kinderi, iesiti cu sacrificiu de trup. Al meu. Clar.

Revenind.

Sa-i luam la despicat inca din stadiul de celula, de ou. Spun studiile ca fetitele sunt mai rezistente decat baieteii. Deci de la facere ei sunt mai vulnerabili. Mocofani, adica. 🙂 Ca tot imi place mie cuvantul asta.
Apoi sunt atarnache asa de tzatza/fusta mamei pana pe la adolescenta cand incepe sa le miroasa a catrinta si schimba posesoarea tzatzei/fustei.

Daca sunteti perspicace si stiu ca sunteti, veti intelege deja care le sunt de mici directiile in viata. Tzatza si fusta. Adica hrana si mmmnnnnmmmm…fusta 😀 .

Simplu, dragile mele. Atata nevoie au ei in toata existenta asta a lor. Asa i-a creat pe ei mama natura. Doar cu 2 mari si minunate nevoi. Pe care, fir-ar sa fie, doar femeia le poate indeplini.

Asa ca nu mai cautati piatra filosofala in relatia cu ei. Nu mai incercati sa teseti labirint acolo unde e simplitate.

Ei nu au in cap povesti alambicate cu o mie de ite narative ce se vor analizate si rezolvate musai, cat mai repede si cu cat mai multe telenovelisme asa cum vrem noi.

1+1=love, hrana+fusta=love

Q.E.D. 😀

Apoi toata atitudinea lor fata de tot in jur, inclusiv fata de voi este de je m’en fiche. Nu, nu aruncati cu pietre, ca va explic acus.

In afara de cele doua mari nevoi existentiale, restul le este indiferent. Inca nu aruncati, ca mai am, n-am terminat!

Poate ca unii vor incerca sa va lase impresia ca sunt acolo si cand le aratati noua tunsoare, noua rochita, curatenia din casa, vasele spalate, un catren romantic scrijelit pe oglinda din baie, brizbrizuri si moace pestritate si parfumate. They don’t give a shit!

Stati linistite, nu vor recunoaste asta niciodata. Nu de alta, dar stiu ca daca ies din matrix nu-si mai primesc ratia lunara si nu vor sa supere imparatia.

Apoi tot din je m’en fiche-ul asta vine si oroarea de cicaleala. Deci nu. Never! Nu faceti greseala sa stati cu gura pe ei, ca fug mancand pamantul. Puteti foarte frumos sa studiati niste tehnici de subtila manipulare si va asigur ca va fi mult mai bine decat sa-i dati cu vorba-n cap 24 din 24.

Apoi nu-i mai cereti lucruri pe care nu le intelege. Spuneti cu subiect si predicat ceea ce vreti. Nu-l bagati in ceturi ca nu stie cum sa iasa la liman si riscati sa inteleaga exact ceturi! Stiti tactica aia feminina de a-i spune una ca el sa faca alta. Adica el sa fie asa un fel de mama omida care stie sa citeasca gandurile alambicate ale duduitei din tine.

Nu stie, ca nu e mama omida. E doar un barbat, fost baietel hranit la tzatza, leganat si iubit.

sursa foto